Anul 2025 s-a încheiat cu un deficit cash de 7,7% din PIB, care ar putea ajunge la 8,1-8,3% din PIB conform metodologiei ESA. Economia a înregistrat o creștere de aproximativ 1% a PIB-ului real, iar ponderea datoriei guvernamentale a depășit 60% din PIB, atingând astfel pentru prima dată criteriul de convergență nominală stabilit prin Tratatul de la Maastricht. Deși datele sunt clare, dezbaterile publice sunt dominate de analize subiective și partizane.
Este greu de înțeles de ce unii acuză că majoritatea românilor nu apreciază eforturile de reducere a deficitului bugetar și menținerea ratingului. Oricine, inclusiv toate partidele din coaliție și, probabil, opoziția, recunoaște necesitatea reducerii deficitului bugetar. România nu poate menține deficite bugetare peste pragurile de sustenabilitate, mai ales în contextul incertitudinii și volatilității ridicate pe piețele financiare globale.
Cu toate acestea, majoritatea românilor, inclusiv eu, nu apreciază modul în care se realizează consolidarea fiscal-bugetară. Există o inechitate profundă, cu povara pusă în întregime pe umerii românilor vulnerabili și ai clasei de mijloc. Există o iraționalitate economică profundă, care se manifestă prin creșteri de taxe și impozite impuse celor corecți, în timp ce evaziunea fiscală reprezintă 10% din PIB, echivalentul bugetelor anuale pentru educație, sănătate și agricultură. Aceste măsuri au condus la o inflație de 10% și au blocat stimulentele economice, programele pentru IMM-uri și schemele de ajutor pentru sectoarele competitive. În acest proces, peste 1 milion de români au fost aruncați în sărăcie, iar economia a fost dusă spre stagflație.
Aici este problema. Se putea aborda diferit, cu povara distribuită asupra celor care pot suporta, prin creșterea progresivității impozitării, prin simplificarea sistemului fiscal și prin reforme structurale care să raționalizeze cheltuielile publice și să reducă evaziunea fiscală.
Au existat numeroase controverse în legătură cu analiza execuției bugetare. În ceea ce privește succesul sau eșecul programării/execuției bugetare, unii au susținut că măsurile de austeritate au fost ineficiente, în timp ce alții le-au evidențiat ca fiind de succes. Unele opinii au considerat că reducerea deficitului față de ținta programată la rectificarea bugetară a fost rezultatul pachetelor de austeritate, iar altele au argumentat că corecția deficitului a fost realizată printr-un artificiu contabil, prin transferul a 0,6% din PIB de la componenta împrumuturi la componenta granturi și fonduri structurale și de coeziune. Unii au menționat absorbția accelerată a fondurilor europene, în timp ce alții au arătat că există un deficit semnificativ față de programul stabilit. De asemenea, unii au subliniat că deflatarea din dinamicile nominale ale principalelor posturi din execuția bugetară indică ineficiență, în timp ce alții au lăudat execuția ca având îmbunătățiri structurale.
Să examinăm execuția bugetară pentru a determina cât este adevăr și cât este propagandă, cât este eficiență reală și cât este artificiu contabil.
1. S-a respectat ținta de deficit bugetar?
Conform datelor Consiliului Fiscal, în 2024, deficitul bugetar pe cash a fost de 153 miliarde lei, adică 8,7% din PIB. Proiectul de buget pentru 2025 a fost realizat pe o țintă de 7% din PIB (135 miliarde lei), iar la prima rectificare din octombrie 2025, ținta a fost majorată la 8,4% din PIB (160 miliarde lei), nivel validat și la a doua rectificare bugetară din noiembrie 2025. Deficitul bugetar nominal realizat în 2025 (146 miliarde lei, 7,7% din PIB) este cu 7 miliarde lei mai mic decât cel din 2024 și cu 11 miliarde lei mai mare decât ținta inițială pentru 2025. Ca procent din PIB, deficitul obținut în 2025 este cu 1 punct procentual mai mic decât cel din 2024.
Prima concluzie: ținta inițială de deficit bugetar a fost prea optimistă, iar țintele stabilite la rectificări au fost prea ridicate.
2. S-a obținut un deficit bugetar mai mic printr-un artificiu contabil?
Da, datele oficiale publicate de Ministerul Finanțelor arată că sume echivalente cu 0,6% din PIB au fost transferate de la componenta împrumuturi din PNRR la componenta granturi din PNRR și la fonduri europene structurale și de coeziune. Astfel, sumele respective au fost înregistrate și la venituri, pe lângă cheltuieli, conform principiului neutralității bugetare aplicat finanțărilor europene nerambursabile. Această posibilitate a fost cunoscută din septembrie 2025, dar a fost ascunsă coaliției și publicului, stabilind o țintă de 8,4% din PIB, evident nerealistă și generatoare de dobânzi mari.
A doua concluzie: din reducerea deficitului de 0,7 puncte procentuale, 0,6 puncte procentuale (aproximativ 86%) provin dintr-un artificiu contabil legat de revizuirea PNRR.
3. Ce deficit va raporta Comisia Europeană pentru România în 2025?
Pentru comparabilitate, Comisia Europeană raportează deficitul bugetar conform metodologiei ESA (Sistemul European de Conturi). Deficitul bugetar ESA pentru România în 2025 se va situa între 8,1% și 8,3% din PIB, diferind de deficitul cash calculat la 7,7% din PIB. Această diferență apare deoarece deficitul ESA se bazează pe metoda de înregistrare a angajamentelor, care reflectă obligațiile economice, în timp ce deficitul cash arată fluxurile efective de numerar. Deficitul ESA va fi publicat în aprilie, iar estimările sugerează că vor exista diferențe din cauza amânării plăților pentru furnizorii de energie (aproximativ 7 miliarde lei), plăți amânate pentru despăgubiri ANRP (2 miliarde lei), și alte amânări de plăți aferente anului 2025. Se estimează o scădere a deficitului ESA cu 0,3 puncte procentuale din PIB față de deficitul cash.
A treia concluzie: deficitul bugetar raportat de Comisia Europeană va fi de 8,3% din PIB, adică deficitul ESA.
4. Unde au fost cele mai mari probleme în programarea bugetară?
Din perspectiva execuției, programarea bugetară a avut deficiențe, inclusiv la a doua rectificare, cu o lună înainte de finalul anului. Veniturile bugetare totale au fost cu 10 miliarde lei mai mici decât programat, iar cheltuielile cu 24 miliarde lei. Cea mai mare problemă a fost supraestimarea absorbției fondurilor europene, execuția arătând că 11,3 miliarde lei la venituri și 19 miliarde lei la cheltuieli nu s-au realizat conform programului. Din această cauză, execuția bugetară din 2025 are investiții nerealizate de 12 miliarde lei. Economii s-au realizat la cheltuielile de personal, prin înghețarea salariilor și alte măsuri de reducere a veniturilor.
A patra concluzie: supraestimarea absorbției fondurilor europene a contribuit la nerealizarea țintei de investiții publice de 12 miliarde lei pentru 2025.
5. Se observă în execuția bugetară încasările mai mari din creșterea TVA, a accizelor și altor taxe?
Măsura a avut un impact contracționist semnificativ asupra consumului, cu un efect inflaționist ridicat, inflația atingând aproape 10%. Creșterile de taxe au fost aproape integral transmise în prețuri, punând o povară pe românii cu venituri mici și medii. Consumul, baza pentru încasările din TVA, s-a redus substanțial. Analizând încasările totale din TVA în 2025 față de 2024, acestea au crescut cu 16,3 miliarde lei în prețuri curente, dar mai puțin decât în 2024 față de 2023, când creșterea a fost de 16,6 miliarde lei. Chiar și cu creșterile de TVA implementate din 1 august 2025, încasările totale din TVA în 2025 au fost mai mici decât estimările.
Putem considera că menținerea nivelului de colectare și a evaziunii fiscale este o ipoteză ambițioasă în condiții de creștere a taxării. România a estimat că va obține încasări suplimentare din creșterea cotelor de TVA de 19,3 miliarde lei, dar doar jumătate din estimările de încasări suplimentare s-au realizat în execuție.
A cincea concluzie: impactul contracționist al creșterii TVA a fost mai puternic decât se estimase, iar măsura s-a dovedit ineficientă, rezultând un plus la buget de doar jumătate din așteptări.
Consolidarea este necesară, dar trebuie realizată inteligent.
În România, acest proces nu se desfășoară corect. Măsurile implementate nu sunt structurale și au un cost semnificativ atât pentru IMM-uri, cât și pentru populația vulnerabilă și clasa de mijloc. Inflația a crescut, puterea de cumpărare s-a diminuat, iar proiectele de investiții sunt blocate. Nerespectarea bugetului generează incertitudine economică și socială.
Alternativa la creșterea TVA ar fi fost progresivitatea impozitării, o măsură structurală care nu ar fi crescut inflația și ar fi redus inegalitățile. Aceasta ar fi avut un impact contracționist mai mic și ar fi contribuit la creșterea încasărilor la bugetul de stat, fără a duce economia în recesiune.
Deciziile luate nu au fost în interesul general.
