Conform raportului inaugural al inițiativei, numeroase țări cu venituri mici și medii, în special din Africa, transferă acum către China mai mulți bani sub formă de rambursări și dobânzi decât primesc prin finanțări noi din partea celei de-a doua economii mondiale. Această schimbare a coincis cu o creștere semnificativă a finanțării nete din partea instituțiilor multilaterale, care au devenit principala sursă de finanțare pentru dezvoltare, având în vedere ieșirile legate de serviciul datoriei.
Analiza sugerează că finanțatorii multilaterali și-au crescut finanțarea netă cu 124% în ultimul deceniu, contribuind acum cu 56% din fluxurile nete, echivalentul a 379 miliarde de dolari în intervalul 2020–2024.
„Reducerea numărului de împrumuturi noi, în timp ce împrumuturile anterioare din China continuă să fie plătite, este sursa acestor ieșiri”, a afirmat David McNair, director executiv la ONE Data. Între 2020 și 2024, perioada recentă pentru care există date, Africa a fost regiunea cel mai afectată: un influx de 30 miliarde de dolari în perioada 2015–2019 s-a transformat într-un flux de ieșire de 22 miliarde de dolari.
Raportul evidențiază că datele nu includ reducerile care vor intra în vigoare în 2025. Închiderea Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID) în 2025, alături de diminuarea alocărilor din partea altor țări dezvoltate, a afectat deja economiile în curs de dezvoltare, în special din Africa, conform analizei. McNair a avertizat că, odată ce datele pentru 2025 vor fi disponibile, acestea vor indica probabil o scădere semnificativă a fluxurilor de Asistență Oficială pentru Dezvoltare (ODA).
Evaluarea realizată de ONE Data consideră că tendința reprezintă „un net negativ” pentru țările africane, în contextul dificultăților de finanțare a serviciilor publice și a investițiilor. Totuși, reducerea dependenței de finanțarea externă ar putea încuraja responsabilitatea internă, pe măsură ce guvernele devin mai dependente de resursele locale.
Raportul subliniază, de asemenea, o scădere generalizată a fluxurilor de finanțare bilaterală și a datoriei externe private – evoluții ce ar putea fi intensificate de tăierile de ajutoare începând cu 2025.
