Ideea de a crea un anuar statistic pentru București a prins contur în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, când instrumentele și metodologiile utilizate de specialiști erau în fază incipientă. Biroul a fost înființat în perioada 1883-1884, având la început un referent și un copist, dar nu a reușit să răspundă cerințelor minime ale științei statistice.
Primăria a trimis un reprezentant „la specializare” în capitalele europene importante. În 1893, biroul a fost reorganizat, iar fostul șef a fost trimis în străinătate pentru a studia organizarea și funcționarea serviciului statistic din Pest, Viena și Praga.
Prin aceste vizite, reprezentantul Primăriei Capitalei „a putut să-și dea seama exact de starea lucrurilor în această importantă chestiune și a ales cele mai practice metode pentru adunarea datelor statistice corecte”. Aceste metode au fost implementate la București începând cu 1 ianuarie 1894, iar datele colectate au fost publicate în „Anuarul statistic al Orașului București pe anul 1895”, prima ediție.
Acest anuar face parte din cele 13 exemplare recuperate în format electronic și publicate pe platforma Biblioteca Digitală a Bucureștilor, cea mai recentă ediție fiind din perioada regimului comunist, aproape șapte decenii mai târziu.
Cea mai recentă ediție a fost publicată în 2025, conținând date din 2024, elaborată de Direcția Regională de Statistică a Municipiului București, sub egida Institutului Național de Statistică (INS), sub sloganul „Calculăm statistica oficială a României din 1895”.
Conform rezultatelor recensământului din 1894, Bucureștiul avea 232.009 locuitori, cifra rotunjită fiind de 250.000, pentru a include și persoanele necenzurate.
„Indiferent de cum s-ar interpreta, recensământul din 1894 este primul care se apropie mai mult de adevăr. Din punct de vedere fiscal, acest recensământ a oferit un rezultat satisfăcător”, afirmau statisticienii bucureșteni la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Creșterea demografică observată este semnificativă și oferă detalii despre categoriile de contribuabili – persoane fizice – din acel an.
„La 1 decembrie 1894, la începutul recensământului, fiscul număra în întreaga capitală doar 19.047 contribuabili. Comparând această cifră cu numărul capilor de familie bărbați, care era de 48.857, se observă o diferență semnificativă în favoarea fiscului. Această diferență devine și mai mare dacă se compară cifra contribuabililor cu numărul bărbaților cu vârsta cuprinsă între 21 și 70 de ani, care era de 69.471. Chiar și după scăderea contingentului de recruți, care erau scutiți conform legii, rămâne o sumă considerabilă de impozabili”, se menționa în paginile primului anuar al Capitalei.
„Așadar, din punct de vedere fiscal, este clar că rezultatul recensământului din 1894 a adus rezultate satisfăcătoare și ne-a apropiat mai mult de realitate”, concluzionau autorii.
Avansând cu 68 de ani, până la ediția din 1963 a anuarului statistic al Bucureștiului, se poate observa o creștere masivă a populației. Este vorba despre o expansiune de peste cinci ori a numărului de locuitori între recensământul din 1894 și cel din 1956, cel mai recent înainte de această ediție.
Anul 1948 a marcat momentul în care populația a depășit pragul de un milion de locuitori, iar în 1956, numărul locuitorilor a ajuns la 1,23 milioane.
Potrivit celui mai recent anuar al Capitalei, pentru anul 2024, emis de INS, populația Bucureștiului a ajuns la 1,71 milioane de locuitori, înregistrând o scădere constantă începând din 1992, când a atins un vârf de 2,06 milioane de locuitori.
În ceea ce privește contribuabilii, populația ocupată civil din București era de 1,25 milioane de persoane la finalul anului 2023, cu un număr mediu de salariați de 1,03 milioane.
