De-a lungul anilor, o ipoteză bine cunoscută a sugerat că originile preparatului carbonara ar fi fost localizate în Lazio, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Conform acestei teorii, carbonara ar fi rezultat din interacțiunea dintre bucătarii romani și soldații americani, aceștia din urmă având acces la rații militare ce includeau ouă și bacon, conform unui articol publicat de Il Post.
Recent, însă, o descoperire importantă a pus această teorie sub semnul întrebării. Un document datat 23 august 1939, găsit în cotidianul indonezian de limbă neerlandeză „De Koerier”, menționează explicit „spaghetti alla carbonara”. Articolul discuta o rivalitate culinară între două trattorii din Trastevere, una fiind cunoscută pentru risotto cu creveți, iar cealaltă pentru specialitatea sa – carbonara.
Această descoperire remarcabilă a fost realizată de jurnaliștii neerlandezi Edwin Winkels și Janneke Vreugdenhil și a fost confirmată de către istorici ai gastronomiei italiene. Dacă autenticitatea documentului va fi dovedită fără echivoc, cronologia tradițională a apariției carbonarei va necesita o revizuire semnificativă.
Până în prezent, cea mai veche mențiune cunoscută a acestui preparat data din 1948, iar prima rețetă tipărită a fost publicată în 1952. Aceste date au întărit convingerea că mâncarea a fost creată după 1944, odată cu sosirea trupelor americane în Roma, unde s-au îmbinat tradițiile culinare locale cu ingredientele din rațiile militare.
Noua atestare din 1939 sugerează că denumirea și, posibil, o variantă a felului de mâncare existau deja înainte de sosirea americanilor. Unii istorici consideră că influența americană ar putea fi relevantă pentru evoluția ulterioară a rețetei, dar nu neapărat pentru momentul său inițial.
Versiunile cele mai vechi ale carbonarei documentate în literatură diferă semnificativ de modul în care este preparată astăzi. De exemplu, rețeta publicată în 1952 includea unt, untură și parmezan, utilizând o tehnică diferită de cea modernă, care se bazează pe gălbenușuri de ou și brânză Pecorino.
În ultimele decenii, carbonara a devenit un simbol al gastronomiei romane. Modul său de preparare, în special varianta contemporană cu „carbocrema” din gălbenușuri și brânză, a stârnit dezbateri intense și a generat o adevărată pasiune culinară în rândul iubitorilor de gastronomie.
Descoperirea din 1939 nu încheie controversele legate de carbonara, ci subliniază complexitatea istoriei uneia dintre cele mai iubite feluri de mâncare italiene, care este mult mai sofisticată decât se credea anterior.
