Cimitirul Bellu reprezintă un vast depozit de istorie recentă.
Terenul pe care se află cimitirul a fost donat de Barbu Bellu, un ministru al Cultelor și Justiției, cu scopul de a răspunde nevoii tot mai mari de locuri de înmormântare pentru bucureștenii decedați, într-o perioadă de transformări sociale și economice profunde, când marile orașe atrăgeau oameni din toate colțurile țării în căutarea unor oportunități mai bune.
Printre primii concesionari ai terenului s-au numărat C.A. Rosetti și Cezar Bolliac.
Cimitirul Bellu este un adevărat agregator de artă, viață și istorie. Aici își dorm somnul de veci majoritatea artiștilor, politicienilor și militarilor, fiind locul de odihnă pentru multe personalități emblematice ale României.
Povestea dramatică a soților Poroineanu se înscrie în acest microcosmos istoric. Totul a început cu Constantin Poroineanu, un moșier extrem de bogat, care, în timpul unei călătorii în Franța, s-a îndrăgostit de o tânără franțuzoaică. Din această relație s-a născut o fetiță, care nu a fost adusă niciodată în România, Poroineanu alegând să o lase ascunsă în Franța, dar având grijă să contribuie la creșterea și educarea ei.
Între timp, Poroineanu mai avea un fiu în România. Ajuns la maturitate, acesta a călătorit în Franța, unde a întâlnit-o pe sora lui, fără să știe cine este cu adevărat. Cei doi s-au îndrăgostit și au decis să se căsătorească, dar s-au întors în România, unde adevărul a ieșit la iveală.
Shock-ul descoperirii i-a devastat. Cazul Poroineanu a stârnit un scandal public major, iar poveștile despre aceștia adesea sunt comparate cu cea a lui Romeo și Julieta. Totuși, la o analiză mai profundă, se observă că situația lor a fost diferită, fiind distrusă din interior, de legăturile de sânge, nu din afară.
Deși nu există o documentare solidă asupra acestui caz, legendele spun că, incapabili să facă față tragediei, cei doi ar fi ales să se sinucidă. Bătrânul Poroineanu, devastat de durere, a ajuns în fața judecătorului, iar conform unor surse, a fost condamnat la moarte, prin împușcare sau spânzurare, executat la scurt timp după proces. Alte variante spun că s-ar fi sinucis sau că ar fi înnebunit înainte de execuție.
Indiferent de soarta sa, Poroineanu a decis să ridice un monument funerar în memoria celor doi, păstrând astfel vie povestea unei iubiri imposibile, care a marcat istoria cimitirului Bellu și a Bucureștiului.
