Pe 23 aprilie, sărbătoarea Sfântului Gheorghe nu este doar un moment de rugăciune, ci și o zi plină de tradiții populare care celebrează protecția, fertilitatea și renașterea naturii.
Una dintre cele mai întâlnite tradiții este împodobirea gospodăriilor cu ramuri verzi. Oamenii pun crengi de salcie, fag, stejar sau frasin la porți, uși, feronerie, grajduri și chiar la fântâni. Aceste gesturi nu sunt doar decorative, ci au rolul de a proteja gospodăria. Conform credințelor populare, crengile apără casa, animalele și culturile de spirite malefice, boli și farmece. În anumite zone din Transilvania și Moldova, se utilizează și crenguțe de leuștean la intrarea grajdului, având ca scop protecția animalelor.
Pe lângă ramurile verzi, la porți se adaugă, uneori, brazde de iarbă proaspătă sau flori de primăvară, simbolizând reînviorarea naturii după rigorile iernii.
De asemenea, această zi este asociată cu ritualuri menite să asigure sănătatea. În tradiția populară, femeile din mediul rural se spală dimineața cu rouă, considerată un elixir pentru frumusețe și vitalitate. Practicile variază de la o regiune la alta; în special în Moldova și sudul țării, oamenii rostesc descântece pentru a aduce spor și belșug, respectând obiceiuri menite să le aducă noroc pe parcursul întregului an.
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe, cunoscută și sub numele de Sângiorz, marchează și începutul anului pastoral. Această perioadă este dedicată „măsuratului laptelui”, un ritual prin care se stabilește cantitatea de lapte produsă de fiecare oaie în turmele comune. De asemenea, este momentul în care turmele sunt conduse la pășunat, începând astfel sezonul de vară.
În tradiția populară, Sfântul Gheorghe este considerat „capul primăverii” și simbolizează deschiderea drumului naturii către viață. Se spune că la auzul primelor broaște, sfântul primește simbolic cheile anotimpului cald de la Sfântul Dumitru, marcând începutul ciclului vegetației și înverzirea naturii sub protecția sa.
În acest context, Sângiorzul deschide ciclul vegetației și semnifică intrarea în anotimpul cald, care se încheie la Sfântul Dumitru. Cei doi sfinți sunt considerați „străjeri ai timpului”, având încredințate simbolic cheile vremii.
Conform tradiției creștine, Sfântul Gheorghe s-a născut în Cappadocia într-o familie creștină, în timpul domniei împăratului Dioclețian. A fost ofițer în armata romană, dar a ales să-și declare public credința, în ciuda persecuțiilor. Din cauza acestui act de curaj, a fost arestat și supus unor torturi severe, rămânând fidel credinței sale până la martirizare.
