Un manuscris vechi de aproximativ 1.200 de ani, datând din perioada 800–830 d.Hr., a fost descoperit recent, având toate indicii că a fost probabil copiat de un călugăr din nordul Italiei. Cercetătoarea Elisabetta Magnanti a descris momentul descoperirii ca fiind extrem de surprinzător, având în vedere că documentul nu figura în cataloagele oficiale. Verificările ulterioare au confirmat atât autenticitatea, cât și importanța acestuia. Descoperirea a fost posibilă după ce biblioteca din Roma a digitalizat o parte din colecțiile sale, oferind cercetătorilor acces la imagini, conform The Guardian.
Manuscrisul conține „Caedmon’s Hymn”, considerat primul poem scris în limba engleză. Acesta este atribuit lui Caedmon, un păstor din Northumbria, despre care se spune că nu știa să citească sau să scrie, dar care a compus versurile după o experiență religioasă profundă. Textul a fost menționat pentru prima dată de Bede în lucrarea sa „Ecclesiastical History of the English People”, însă doar în traducere latină. Importanța noii descoperiri constă în faptul că include versiunea în engleză veche direct în text, spre deosebire de alte manuscrise care o prezintă doar ca notă marginală.
Cercetătorul Mark Faulkner subliniază că acest manuscris reprezintă o etapă timpurie în evoluția limbii engleze scrise. Textul este punctat cu semne de punctuație după fiecare cuvânt, ceea ce sugerează că separarea cuvintelor era o practică recentă. Această trăsătură oferă indicii valoroase despre modul în care scrierea a evoluat spre forma modernă.
Manuscrisul descoperit la Roma este al treilea cel mai vechi exemplu cunoscut al acestui poem, după cele două păstrate la Cambridge și Sankt Petersburg. Specialiștii consideră că includerea poemului în limba engleză demonstrează că, încă din secolul al IX-lea, poezia în limba vernaculară începea să fie apreciată în cercurile religioase și culturale. Această descoperire a fost publicată într-un jurnal academic editat de Cambridge University Press.
Specialiștii subliniază că identificarea manuscrisului a fost posibilă datorită eforturilor de digitalizare a arhivelor. Biblioteca din Roma lucrează în prezent la un proiect ambițios care va face disponibile cercetătorilor zeci de milioane de imagini ale documentelor istorice. Această descoperire este considerată un exemplu relevant al modului în care tehnologia poate deschide noi perspective de cercetare în domeniul patrimoniului cultural. Pentru comunitatea academică, manuscrisul reprezintă nu doar o piesă rară de istorie literară, ci și o dovadă a circulației ideilor și limbilor în Europa medievală.
