Satul Șmig, cu o populație de sub 800 de locuitori, ascunde o bogăție istorică fascinantă pentru cei care decid să-i descopere trecutul. Parte integrantă a comunei Alma, acest sat este renumit pentru cele șase biserici ale sale și pentru a găzdui cea mai mare pictură murală din Evul Mediu din Transilvania. De asemenea, în secolul al XIX-lea, a fost descoperit aici un tezaur de aur vechi de peste 3.500 de ani, cu o greutate de mai mult de o jumătate de kilogram, așa cum relată președintele Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, pe pagina sa de Facebook.
Un „război” între războaie
Bătrânii din Șmig își amintesc cu nostalgia de un incident petrecut între cele două războaie mondiale, când o delegație a sașilor din Brașov a fost alungată cu pietre și bucați de lemn. Acest conflict a avut loc în contextul în care sătenii au preluat terenurile lui Papp Kálmán, un moșier armean aflat în faliment.
Astăzi, Șmigul este un loc de întâlnire pentru credincioși din cinci confesiuni: romano-catolici, greco-catolici, evanghelici, reformați și ortodocși, ultima confesiune având la dispoziție două biserici.
Un sas și jumătate într-un sat îndrăgit de un neamț
„În tot satul mai există un sas și jumătate”, glumește Alexander Kloos, referindu-se la o săsoaică și un sas cu rădăcini în etnia maghiară, singurii reprezentanți ai comunității care a construit, în secolul al XIV-lea, biserica cu una dintre cele mai ample fresce medievale din Transilvania.
Alexander, un cetățean german cunoscut în zona Târnavelor pentru implicarea sa în conservarea și restaurarea bisericilor fortificate săsești, s-a îndrăgostit de istoria sașilor la 30 de ani. Născut în București dintr-un tată sas sibian și o mamă basarabeancă, el își amintește că, la vârsta de trei ani, părinții săi au decis să emigreze în Germania, într-o perioadă în care statul german oferea compensații pentru fiecare sas ce emigra.
A revenit în România ca adult și a descoperit o conexiune profundă cu locurile sale. „Am vizitat peste 200 de biserici fortificate din Transilvania, majoritatea în județele Sibiu, Brașov, Mureș și Bistrița-Năsăud”, afirmă el.
Devotamentul pentru biserica din Șmig
Graphic designer de profesie, Alexander își dedică timpul liber restaurării bisericii din Șmig. „Îmi petrec concediile în România și, de multe ori, îmi iau concediu fără plată pentru a putea sprijini restaurarea frescei”, explică el.
Grație Fundației Biserici Fortificate, mica biserică din sat a devenit un important atelier de restaurare. Din 2020, zeci de studenți din diverse țări europene vin aici pentru a învăța meseria de restaurator, în cadrul unui proiect realizat cu sprijinul mai multor universități, inclusiv din București, Cluj-Napoca și Budapesta. Programul „The Conservation Summer School” urmează să fie acreditat de Erasmus ca „Școală Europeană de Vară”.
„În premieră, anul acesta vom avea trei școli de vară pentru studenții care se formează în conservarea suprafețelor arhitecturale. Aceștia vin din România, Ungaria, Germania, Franța, Olanda, Austria și Italia, având oportunitatea rară de a învăța despre restaurare și conservare pe o frescă medievală”, adaugă Alexander.
Importanța frescei
Într-o atmosferă de liniște, puținii săteni care se află pe străzi sunt pensionari sau mame cu copii mici, în timp ce adulții muncesc în câmp sau în Mediaș, situat la 16 kilometri distanță. Biserica din sat atrage turiști curioși, fascinați de fresca sa unică.
„Aceasta are aproximativ 260 de metri pătrați și ilustrează Legenda Sfântului Ladislau, Rugăciunea Sfintei Ecaterina și Crucea Vie, teme importante ale catolicismului medieval. O frescă de asemenea dimensiuni într-o biserică de sat este rar întâlnită chiar și în Europa”, explică Alexander, un german pasionat de istoria sașilor transilvăneni.
Pe pereții bisericii, sfinții privesc către cei care intră pe ușa masivă a lăcașului. Aceste imagini au fost ascunse timp de mulți ani, dar acum sunt din nou la vedere.
„Trecerea de la cultul catolic la cel evanghelic a dus la acoperirea picturilor, dar acestea au fost doar acoperite, nu distruse. Misiunea noastră este de a îndepărta straturile care le ascund și de a readuce la lumină această lucrare artistică de acum cinci secole”, adaugă Alexander.
Despre fresca din Șmig, Lorand Kiss, un specialist renumit în restaurarea picturilor medievale, afirmă că „este o frescă despre a cărei existență nu se știa cu 20 de ani în urmă. A fost realizată, cel mai probabil, de același artist care a lucrat și la biserica din Mălâncrav.”
Acesta ne dezvăluie câteva dintre secretele culorilor din Evul Mediu: „Pentru galben se folosea gălbenușul de ou, iar pentru suportul culorilor se utiliza cazeina din lapte. Cărbunele era folosit pentru negru, iar oxidul de cupru pentru verde.”
În timpul verii, biserica prinde viață prin muncile tinerilor studenți veniți să restaureze frescele. Aceștia lucrează cu atenție, folosind bisturie pentru a îndepărta tencuiala și soluții speciale pentru a proteja pictura. Este o muncă dificilă, dar plină de pasiune, realizată de o echipă dedicată care contribuie la revitalizarea unei părți din istoria comunității săsești din județul Sibiu.
