Documentul de lucru indică faptul că, spre deosebire de mutilarea genitală feminină, în prezent nu există o infracțiune penală specifică pentru circumcizia băieților. Cu toate acestea, textul sugerează că această procedură ar putea fi considerată „o formă de abuz asupra copiilor sau o infracțiune împotriva persoanei” dacă este realizată incorect sau în condiții nepotrivite, provocând astfel suferință sau vătămări, conform The Guardian.
Această posibilă reevaluare a statutului legal al circumciziei a generat critici puternice din partea comunităților evreiești și musulmane, care susțin că practica are o semnificație culturală și religioasă profundă.
Jonathan Arkush, fost președinte al Board of Deputies of British Jews și co‑președinte al Milah UK, a declarat că a sugera că circumcizia este per se o practică dăunătoare este „profund peiorativ și nepotrivit”. El a subliniat că, în comunitatea evreiască, „incidența complicațiilor este extrem de rară” și că circumcizia reprezintă „o parte esențială a identității noastre”.
Reprezentanții Consiliului Musulman al Marii Britanii au comunicat, de asemenea, că susțin solicitările pentru măsuri de siguranță mai stricte și un sistem de acreditare a practicienilor, dar că practica în sine nu ar trebui să fie automat catalogată ca abuz asupra copiilor. Aceștia au subliniat că circumcizia masculină este o practică legală, având baze medicale, religioase și culturale recunoscute, și că regulile trebuie să protejeze copiii fără a stigmatiza tradițiile religioase.
Argumentul autorităților britanice se aliniază și cu unele cazuri tragice din trecut legate de circumcizii nesigure sau efectuate de persoane necalificate. De exemplu, un copil de șase luni, Mohamed Abdisamad, a decedat în 2023 din cauza unei infecții apărute după o circumcizie, iar în 2014 un alt băiat, Oliver Asante‑Yeboah, a murit din cauza septicemiei după o procedură efectuată de un rabin. Din 2001, au fost înregistrate cel puțin șapte decese ale băieților sub 18 ani în care circumcizia a fost un factor major în vătămare.
Argumentele medicilor și ale unor organizații laice merg mai departe. Un chirurg britanic a afirmat că procedura este „inutilă din punct de vedere medical” și ar putea fi considerată o formă de abuz, sugerând că decizia ar trebui să fie lăsată persoanei în cauză după ce aceasta atinge maturitatea. Criticii susțin că ghidul CPS pune un accent prea mare pe riscuri, fără a reflecta complexitatea culturală și religioasă a acestei practici.
Pe de altă parte, susținătorii ghidului afirmă că reglementarea și acreditarea practicanților sunt esențiale pentru a proteja sănătatea copiilor și pentru a preveni vătămările grave cauzate de proceduri efectuate în condiții improprii. Discuțiile sunt în desfășurare, iar CPS ar putea revizui documentul final în urma consultărilor cu părțile interesate înainte de a adopta noi orientări oficiale.
