Prăbușirea monedei naționale, inflația galopantă și deprecierea puterii de cumpărare au generat tensiuni sociale semnificative într-o societate deja inegală. Efectele sancțiunilor economice, financiare și tehnologice s-au suprapus peste dezechilibre interne, creând un efect cumulativ devastator. Iran, o țară cu un potențial economic ridicat, a suferit un colaps din cauza unei combinații de tensiuni interne și externe. În opinia mea, singura cale de ieșire din această situație critică ar fi ridicarea sancțiunilor și implementarea unor reforme economice consistente, încrederea fiind esențială pentru recuperare.
Analizele economice referitoare la protestele din Iran sunt rare, iar motivația principală a acestor manifestații nu este de natură politică, ci economică. Disperarea economică a majorității populației a generat una dintre cele mai grave crize din istoria țării. Protestele masive, care au început pe 28 decembrie 2025, au fost declanșate de o cădere drastică a nivelului de trai. Cererile esențiale ale protestatarilor se concentrează pe măsuri pentru stabilizarea monedei, protecția împotriva inflației și reducerea prețurilor. Criza economică a unit grupuri diverse de protestatari, fiecare având propriile nemulțumiri.
Șocurile economice s-au transformat în tensiuni sociale profunde, generând o criză politică și de încredere. Exemplul Iranului subliniază efectele negative ale politicilor defectuoase, inclusiv cele economice, dar și impactul sancțiunilor internaționale. De exemplu, prăbușirea monedei naționale (rialul) a fost drastică, cu o depreciere de 17% în decembrie și un declin total de 153% în ultimul an. Ratele de schimb au atins un record istoric, cu 1,5 milioane riali pentru un dolar. Această creștere a prețurilor a dus la o scădere accentuată a puterii de cumpărare a majorității populației. Inflația extremă a accelerat deprecierea monedei, generând un cerc vicios. O inflație medie anuală de 42,2%, cu o creștere a prețurilor alimentelor, băuturilor și țigărilor de 72%, reflectă o criză economică severă. Produse esențiale, servicii medicale și bunuri de bază importate au devenit inaccesibile pentru o mare parte a populației, într-o societate polarizată, cu o rată a sărăciei absolute de 30% (aproximativ 28 de milioane de persoane) și o rată a sărăciei extreme de 7% (în jur de 7 milioane de persoane afectate de foamete și malnutriție).
Cum s-a ajuns în această situație? Printr-o combinație de politici greșite și efectele sancțiunilor impuse din cauza programului nuclear al Iranului. Sistemul dual de curs valutar (un curs administrat pentru marii importatori și un curs liber pentru cetățenii obișnuiți) a intrat în colaps, afectat de corupție și căutarea de rentă. Din 2011, sancțiunile au dus la o scădere drastică a veniturilor din vânzările de petrol, de la 1,8 milioane de barili pe zi înainte de 2011 la doar 300.000 barili pe zi, generând deficite bugetare mari și reducând semnificativ potențialul economic.
Războiul de 12 zile din iunie 2025 cu Israelul a agravat aceste probleme economice, provocând o fugă de capital, scăderea investițiilor și creșterea costurilor de finanțare.
Proiecția bugetului prezentată în noiembrie 2025, care includea măsuri de austeritate pentru majoritatea populației (creșteri de taxe, indexarea parțială a salariilor din sectorul public etc.), a alimentat și mai mult nemulțumirile, într-o societate deja polarizată. De asemenea, seceta pronunțată și lipsa apei în anumite regiuni au agravat criza.
Guvernul a încercat să atenueze nemulțumirile sociale prin ajutoare sociale de 40 de dolari pentru 84 de milioane de beneficiari (90% din populație), însă aceste măsuri nu au reușit să calmeze tensiunile sociale severe, având în vedere că salariul mediu în Iran este de 255 de dolari, iar salariul minim de 110 dolari. Guvernul se confruntă cu o problemă structurală, incapabil să recâștige încrederea populației în ceea ce privește stabilizarea economiei, a monedei naționale și reducerea inflației. Este prins între tensiunile interne și externe, în special cele generate de Israel și SUA.
Iranul este un exemplu de țară care, deși are puncte forte, a colapsat. Cu rezerve de petrol și gaze considerabile (locul 3 în lume pentru petrol și locul 2 pentru gaze), o pondere scăzută a datoriei guvernamentale în PIB (35,9% în 2025) și o populație relativ tânără și educată, a căzut sub greutatea sancțiunilor, a izolării comerciale, financiare și tehnologice, precum și a incapacității de a menține echilibrele externe. În 2025, 35% din exporturile și importurile Iranului erau legate de China, principalul partener comercial.
Cum influențează criza iraniană economia globală? Prin șocurile asupra prețurilor energiei și gazelor naturale. Aproximativ 20% din petrolul mondial și 30% din gazul natural lichefiat (LNG) tranzitează Strâmtoarea Ormuz, o zonă extrem de vulnerabilă în cazul unui conflict. O blocare parțială ar putea duce la o creștere a prețului petrolului cu 10–30%, depășind 85 de dolari pe baril, ceea ce ar putea adăuga între 0,6 și 0,8 puncte procentuale la inflația globală. Comerțul maritim din Golf, evaluat la peste 1.000 de miliarde USD pe an, ar fi grav afectat. De asemenea, criza iraniană și conflictul cu Israel cresc riscul geopolitic, cu repercusiuni în piețele financiare, generând volatilitate ridicată. O criză umanitară este, de asemenea, posibilă; un conflict regional ar putea implica peste 70 de milioane de oameni din zonele afectate, iar numărul refugiaților ar putea crește cu 2–5 milioane în statele vecine.
Calea de ieșire pentru Iran din acest cerc vicios constă în ridicarea sancțiunilor internaționale, ceea ce ar putea restabili încrederea internă și externă, facilita investiții și refacerea potențialului economic, precum și a plasei de siguranță socială.
