Furturile de opere de artă – o activitate profitabilă pentru criminalitatea organizată
Potrivit organizației Association for Research into Crimes against Art, furturile de opere de artă se plasează pe locul trei în topul celor mai profitabile activități ale criminalității organizate, după traficul de droguri și cel de arme. Această formă de infracțiune este atractivă pentru rețelele criminale datorită ușurinței cu care operele de artă pot fi transportate. De exemplu, picturile pot fi scoase din rame și rulate, iar obiectele din metale sau pietre prețioase pot fi demontate și vândute în părți.
Provocările vânzării capodoperelor
Contrar așteptărilor, vânzarea operelor celebre este mai complicată decât a celor mai puțin cunoscute. Valoarea acestor lucrări depinde nu doar de autor, ci și de documentele care atestă proveniența și autenticitatea lor. Fără aceste acte, revânzarea pe piața oficială a artei devine extrem de dificilă. Există baze de date internaționale, precum Art Loss Register și baza de date a Interpol, care monitorizează operele furate, ceea ce complică și mai mult procesul de revânzare.
Utilizarea operelor furate în tranzacții ilegale
În multe situații, lucrările de artă furate nu sunt vândute direct, ci sunt folosite ca garanții sau monedă de schimb în tranzacții ilegale. Acestea pot fi utilizate pentru plata unor livrări de droguri sau arme sau pot servi drept garanție în tranzacții financiare între grupuri criminale. Detectivul britanic Dick Ellis le descria ca fiind „bancnote de valoare uriașă”. De exemplu, în anii ’80, gangsterul irlandez Martin Cahill a folosit picturi furate ca garanție pentru tranzacții cu diamante.
Dispariția permanentă a operelor furate
Multe opere de artă furate nu mai sunt recuperate niciodată. Un caz notoriu este jaful din 1990 de la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston, unde au dispărut 13 opere de artă, inclusiv lucrări de Vermeer și Rembrandt, evaluate la aproximativ 500 de milioane de dolari. De asemenea, tabloul „Nașterea Domnului” de Caravaggio, furat în 1969 dintr-o biserică din Palermo, nu a fost recuperat niciodată.
Negocierile cu autoritățile
Există și situații în care operele furate sunt folosite pentru negocieri cu autoritățile. Membrii rețelelor criminale pot oferi informații despre locul unde se află lucrările în schimbul unor reduceri de pedeapsă. Un exemplu este cazul traficantului italian Raffaele Imperiale, care a returnat două picturi de Vincent van Gogh furate după ce a ales să colaboreze cu autoritățile.
O viață ocultă pentru capodopere
După un furt, multe opere intră într-un circuit invizibil, unde pot rămâne ascunse ani sau chiar decenii. Unele ajung în colecții private clandestine, altele sunt distruse sau abandonate pentru a evita identificarea. Din această cauză, recuperarea capodoperelor furate este adesea un proces lung și incert, iar multe lucrări nu se mai întorc niciodată în muzee.
Urmareste News Recorder pentru stiri politice si economice explicate clar.
