Impactul Războiului: Prețul Petrolului și Riscurile Geopolitice

Într-un scenariu pe termen scurt, în care războiul durează între 2 și 3 luni, se anticipează un șoc temporar, urmat de absorbția efectelor în intervalul de 6-9 luni. Acest lucru ar putea implica un risc geopolitic, cu o creștere tranzitorie a prețului petrolului, a primelor de risc și a perturbărilor logistice, dar și a imigrației. Situația ar putea să revină la normal relativ rapid.

Într-un scenariu pe termen mediu și lung (peste un an), efectele devin persistente, generând o histereză a inflației ridicate, prime de risc mai mari, reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare, investiții blocate și modificări în ceea ce privește „sănătatea” finanțelor publice și sustenabilitatea economică. Aceste efecte ar putea duce la daune în producția industrială, ocupare și exporturi. O creștere constantă a prețului petrolului ar putea provoca o majorare a dobânzilor, ca răspuns la necesitatea băncilor centrale de a combate inflația crescută.

Principalele canale prin care se transmit efectele includ sectorul energetic (șoc în prețul petrolului și al gazelor naturale lichefiate), transportul (reconfigurarea rutelor și creșterea costurilor de asigurare vor conduce la majorarea prețului bunurilor intermediare, cum ar fi produsele chimice, îngrășămintele și materialele de construcții), sectorul financiar/fiscal (prin creșterea aversiunii la risc, volatilitate și efecte negative asupra dobânzilor și spread-urilor suverane, plus scheme de compensare pentru energie și subvenții pentru transport, ceea ce va pune presiune asupra deficitelor și datoriilor) și sectorul investițiilor (incertitudinea geopolitică sporită va intensifica neîncrederea, iar investițiile vor fi amânate, afectând și turismul).

Într-o analiză anterioară, am discutat despre eșecul Iranului, o țară cu potențial economic ridicat. Am evidențiat că motivația protestelor este în proporție de 90% legată de scăderea dramatică a puterii de cumpărare, cauzată de prăbușirea monedei naționale și de inflația ridicată, în principal din cauza sancțiunilor economice, financiare și tehnologice, suprapuse dezechilibrelor interne.

În această analiză, argumentez că Iranul nu va rezista pe termen lung, fiind prins într-o menghină de tensiuni interne economice și sociale, dar și externe, incluzând un război reînflăcărat cu Israelul, SUA și partenerii acestora. Estimez consecințele economice și sociale ale crizei din Orientul Mijlociu asupra economiei globale, economiei Uniunii Europene și asupra României. Rațional, efectele vor avea o amplitudine, difuziune și adâncime mai mari în scenariul pe termen mediu și lung.

1. Iranul nu va rezista economic și social pe termen mediu și lung, în ciuda punctelor forte precum potențialul economic bun, rezervele mari de petrol și gaze (locul 3 în lume la rezervele de petrol și locul 2 la cele de gaze), o pondere scăzută a datoriei guvernamentale în PIB (35,9% din PIB în 2025) și o populație relativ tânără și educată. Totuși, Iranul se va confrunta cu o prăbușire sub povara războiului, a sancțiunilor, a izolării comerciale, financiare și tehnologice, precum și a dificultăților de menținere a echilibrelor externe. Începând cu 2011, sancțiunile au redus drastic încasările din vânzările de petrol, scăzând de la 1,8 milioane barili pe zi la doar 300.000 barili pe zi, ceea ce a condus la deficite bugetare considerabile și a diminuat potențialul economic cu peste jumătate. Războiul de 12 zile din iunie 2025 cu Israelul a agravat aceste probleme, provocând o fugă a capitalului, o reducere a investițiilor și o creștere a costurilor de finanțare. Conflictul actual va intensifica aceste fenomene.

2. Criza din Orientul Mijlociu influențează economia globală, în special prin șocurile asupra prețurilor energiei și gazelor naturale. Aproximativ 20% din petrolul mondial și 30% din gazul natural lichefiat tranzitează Strâmtoarea Ormuz, o zonă extrem de vulnerabilă în cazul unui conflict. Analiștii de la Barclays și Goldman Sachs estimează că prețul barilului de petrol Brent ar putea ajunge în câteva săptămâni la 100-110 $/baril.

Într-un scenariu pe termen scurt, având în vedere blocarea parțială din Strâmtoarea Ormuz, prețul petrolului ar putea crește cu 10-30%. Aceasta ar putea contribui cu între 0,6-0,8 puncte procentuale la inflația globală, iar creșterea economică globală s-ar putea reduce cu 0,5-0,6 puncte procentuale în 2026. Comerțul maritim din Golf, evaluat la peste 1.000 miliarde USD pe an, ar fi serios afectat. Criza din Iran și conflictul cu Israel cresc riscul geopolitic, având efect asupra piețelor financiare și generând volatilitate. De asemenea, ar putea apărea o criză umanitară, cu un conflict regional care ar putea afecta peste 70 de milioane de oameni din zonele impacted. Numărul refugiaților ar putea crește cu 2-5 milioane în statele vecine. La nivel global, polarizarea economică și socială ar putea crește, iar inflația ar diminua puterea de cumpărare pentru cei mai săraci 40%, sporind sărăcia energetică și tensiunile sociale.

Într-un scenariu pe termen mediu și lung, o creștere cu 50% a prețului petrolului, plus efectele indirecte (creșterea primelor de asigurare, costurilor de transport, reconfigurarea rutelor etc.) ar putea adăuga 1,8-2 puncte procentuale la inflația globală și ar putea reduce rata de creștere economică globală cu 1,3-1,5 puncte procentuale. Creșterea incertitudinii va conduce la o majorare persistentă a primelor de risc pe piețele financiare, punând presiune pe costurile de împrumut și sustenabilitatea finanțelor publice, mai ales în țările cu datorii și deficite mari. Băncile centrale ar putea amâna reducerea dobânzilor și chiar să le crească pe cele de referință pentru a combate inflația. Fenomenul stagflaționist ar putea deveni o realitate. Inegalitățile economice și sociale s-ar adânci.

Cele mai afectate regiuni vor fi China și zona asiatică, având în vedere că, în 2025, 35% dintre exporturile și importurile Iranului sunt realizate cu China, principalul partener comercial.

3. Impactul războiului din Orientul Mijlociu asupra Uniunii Europene va fi semnificativ. Într-un scenariu pe termen scurt (șoc temporar, normalizare în 6-9 luni), având în vedere elasticitatea dinamicii PIB-ului potențial la creșterea prețului petrolului, se estimează o reducere anualizată de 0,4-0,6 puncte procentuale în ipoteza unei creșteri a prețului petrolului cu 10-30%. Aceasta ar putea adăuga între 0,4-0,8 puncte procentuale la inflația HICP și ar putea determina o deteriorare a balanței comerciale cu 8-10%, având în vedere dependența energetică a Uniunii Europene și scăderea competitivității cauzată de prețurile mari la energie. Situația finanțelor publice ar putea suferi, inclusiv prin reapariția schemelor de compensare propuse de țările din UE, în special cele sensibile la creșterea costurilor energetice.

Într-un scenariu pe termen mediu și lung, costurile sunt amplificate; o creștere cu 50% a prețului petrolului ar conduce la o reducere anualizată a creșterii PIB-ului potențial de 1-1,2 puncte procentuale, inclusiv prin influența șocurilor de ofertă generate de costurile mai ridicate asupra productivității și investițiilor.

4. România va resimți, de asemenea, consecințele economice și sociale ale acestui conflict. Șocul se produce într-un context deja inflaționist, pe fondul unei recesiuni economice profunde. România depinde mult de importurile de petrol și deja se confruntă cu o inflație ridicată (9,6% în ianuarie 2026, cu un Core2 ajustat de 5,5%), cauzată în principal de creșterea TVA-ului, accizelor și liberalizarea prețului la energie. Un șoc energetic care ar provoca creșterea prețului carburanților (prețul litrului de benzină a ajuns deja la 8 lei, preventiv) ar reduce și mai mult consumul, impactând venitul real disponibil prin majorarea prețurilor bunurilor de consum și a facturilor la utilități, investițiile private (din cauza creșterii costurilor și a dobânzilor) și exporturile nete (din cauza facturii energetice mai mari și scăderii competitivității).

Pe termen scurt (în cazul unui șoc temporar, cu o creștere a prețului petrolului de 10-30%, urmată de o revenire), impactul negativ asupra ratei de creștere a PIB-ului real ar putea fi de 0,5-0,6 puncte procentuale, comparativ cu scenariul de bază, fără criza din Orientul Mijlociu. Impactul asupra inflației ar putea fi de 0,6 puncte procentuale (efecte directe și indirecte, plus presiunea pe deprecierea cursului), o creștere a costurilor de împrumut ale statului cu 50 de puncte de bază (0,5 puncte procentuale), o reducere a veniturilor bugetare în PIB de 0,15-0,2 puncte procentuale și o deteriorare a balanței comerciale.

Pe termen mediu și lung (în cazul unui șoc persistent, generat de durata și amplitudinea ridicate, cu o creștere de 50% a prețului barilului de petrol), impactul asupra ratei de creștere economică ar putea fi de 1,5 puncte procentuale (comparativ cu scenariul de bază, fără criza din Orientul Mijlociu), asupra inflației de 1 punct procentual (efecte directe și indirecte, plus presiunea pe deprecierea cursului), o creștere a costurilor de împrumut ale statului cu 60-80 de puncte de bază (0,6-0,8 puncte procentuale), o reducere a veniturilor bugetare în PIB de 0,25-0,35 puncte procentuale și o deteriorare mai accentuată a balanței comerciale.

Cele mai expuse industrii vor fi cele chimice, de materiale de construcții, transport și agroalimentară. Presiunea va cădea în special pe gospodăriile vulnerabile și IMM-uri, deja afectate de măsurile de austeritate din ultimele opt luni.

Probabilitatea apariției tensiunilor sociale va crește, având în vedere majorarea costului vieții și deprecierea nivelului de trai.

În concluz