Deputatul PSD și președintele Comisiei de Învățământ din Camera Deputaților, Mihai Ghigiu, a oferit un interviu în care discută despre provocările politice, educație, cultură, energie verde și implicarea tinerilor în societate. Cu o atitudine umoristică și sinceră, acesta împărtășește și momente surprinzătoare, cum ar fi sughițurile generate de înjurături.
Reporter: Numele complet?
Mihai Ghigiu: Alexandru Mihai Ghigiu.
Reporter: Studii și funcția actuală?
Mihai Ghigiu: Sunt deputat în Parlamentul României și am absolvit studii doctorale la SNSPA.
Reporter: Numiți trei politicieni români pe care îi admirați.
Mihai Ghigiu: Români… ok, poate fi complicat, dar mă voi întoarce puțin în istorie: Constantin Titel Petrescu, pentru că sunt social-democrat, Ion Rațiu și Ion Iliescu.
Reporter: Un mit despre politicienii tineri care vă deranjează.
Mihai Ghigiu: Că nu au experiență, ceea ce este adevărat, dar adesea energia, entuziasmul și capacitatea lor de adaptare pot face diferența.
Reporter: De ce ar trebui un tânăr să nu ignore politica?
Mihai Ghigiu: Indiferent dacă este interesat sau nu, politica îi va influența viața. De aceea, este preferabil să fie activ, să încerce să influențeze deciziile politice, decât să ignore subiectul și să fie afectat oricum.
Reporter: Care este diferența dintre putere și responsabilitate?
Mihai Ghigiu: Puterea înseamnă a putea influența pe cineva să acționeze într-un anumit fel. Responsabilitatea implică asumarea consecințelor acțiunilor tale și a celor pe care i-ai convins să acționeze. Puterea fără responsabilitate poate duce, în multe cazuri, la abuzuri.
Reporter: Ce funcționează în România mai bine decât cred majoritatea oamenilor?
Mihai Ghigiu: Există multe aspecte care funcționează bine. De exemplu, în pofida plângerilor legate de criza energetică, România se numără printre liderii Uniunii Europene în domeniul energiei verzi. Anul trecut, am fost, împreună cu Spania, în fruntea clasamentului pentru energia verde.
Reporter: Ce carte ar trebui să fie lectură obligatorie pentru orice politician?
Mihai Ghigiu: Întrebarea este dificilă pentru un profesor. Aș sugera „Principele” de Machiavelli, dar aș recomanda „Ferma animalelor” de Orwell, care cred că este foarte relevantă pentru tinerii politicieni.
Reporter: Cum ați schimba părerea unui tânăr care consideră că „toți politicienii sunt la fel” în douăzeci de secunde?
Mihai Ghigiu: I-aș propune să mă însoțească timp de o săptămână, zi de zi, și sunt convins că va avea o părere diferită după aceea.
Reporter: Ce sfat i-ați da unui tânăr care vrea să intre în politică?
Mihai Ghigiu: Să fie curajos, insistent și să aibă răbdare. Nu neapărat răbdare să aștepte douăzeci de ani, ci să aibă răbdare să facă pași concreți și să nu facă salturi prea mari.
Reporter: Cum separați critica onestă de atacul gratuit?
Mihai Ghigiu: Critica onestă include argumente și recunoașterea realizărilor. Atacul gratuit nu ia în considerare nimic din realizările tale și te critică fără temei.
Reporter: Ce gest mic spune cel mai mult despre un lider?
Mihai Ghigiu: Empatia liderului, capacitatea de a se opri și de a discuta cu o persoană dintr-o instituție sau cu cineva de pe stradă, este foarte semnificativă. Un lider ar trebui să asculte oamenii.
Reporter: Alături de ce politician din toate timpurile ați dori să luați prânzul?
Mihai Ghigiu: Jimmy Carter.
Reporter: Care a fost cea mai ciudată întrebare primită de la studenți?
Mihai Ghigiu: Dacă sughiț foarte des din cauza înjurăturilor celor care pică examenele mele.
Reporter: Dacă sistemul politic românesc ar fi un restaurant, ce fel de mâncare ar servi cel mai des?
Mihai Ghigiu: Tocăniță cu de toate, deoarece în politica românească există toate tipurile de politicieni.
Reporter: Ce doriți ca oamenii să spună despre dumneavoastră atunci când nu sunteți prezent?
Mihai Ghigiu: Că nu mi-am pierdut umanitatea dincolo de rolul de politician. Dacă oamenii mă percep ca fiind om, mă consider mulțumit.
Reporter: Alegeți un politician român și adresați-i o întrebare.
Mihai Ghigiu: O aleg pe doamna Raluca Turcan, colega mea deputat și fostă ministră a culturii, și aș întreba-o ce am putea face noi, politicienii, pentru ca educația și cultura să devină o realitate, nu doar o declarație de principii.
