Conceptul de oră de vară a fost enunțat pentru prima dată în anul 1784 de către cunoscutul om de știință Benjamin Franklin. Acesta a redactat un eseu în care a sugerat diverse strategii pentru a economisi uleiul utilizat în lămpile de iluminat, inclusiv adaptarea timpului pe perioada verii.
Ora de vară este implementată din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie, moment în care se revine la ora de iarnă, ora standard oficială. Această practică, începută în 1932 și adoptată de peste 100 de țări, urmărește să conserve energia electrică prin maximizarea utilizării luminii naturale. De-a lungul timpului, s-au purtat discuții referitoare la posibila abandonare a acestei schimbări, însă nu s-a luat o decizie oficială în acest sens.
România va trece la ora de vară în noaptea de 28 spre 29 martie 2026. Schimbarea va avea loc în noaptea de sâmbătă spre duminică, când ora 3.00 va deveni ora 4.00. Această măsură are o istorie îndelungată și generează numeroase controverse.
În timpul șederii sale la Paris, la vârsta de 78 de ani, Franklin a studiat eficiența lămpilor cu ulei. Se povestește că într-o dimineață de vară, el s-a trezit la ora 6.00, surprins de cantitatea de lumină care pătrundea în cameră. Inițial, a crezut că lumina puternică provenea de la lămpile cu ulei, dar a realizat că Soarele tocmai răsărea.
Conceptul lui Franklin a fost preluat de William Willett, un constructor britanic, care a propus, într-un pamflet din 1907, adăugarea a 20 de minute în fiecare duminică din aprilie și reducerea acestor minute în duminicile lunii septembrie. În 1908, s-a încercat aplicarea acestei reguli în Marea Britanie, dar a fost respinsă.
De asemenea, ideea orei de vară a fost avansată și în 1898 de neo-zeelandezul George Hudson, cu scopul de a alinia activitățile umane la lumina naturală pentru a diminua consumul de energie destinat iluminatului.
Germanii au fost primii care au implementat ora de vară în 1916, urmați de britanici care au adoptat-o în aceeași perioadă, dar cu un interval diferit. Alte țări care au adoptat ora de vară includ Belgia, Danemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia și Tasmania.
Pe 19 martie 1918, ora de vară a fost introdusă și în Statele Unite, dar a fost folosită doar până în 1919. Opoziția fermierilor a condus la abandonarea acestei măsuri. Confuzia a fost accentuată în SUA, unde fiecare stat avea propria regulă privind implementarea orei de vară, situație care a persistat până în 1966.
În prezent, ora de vară nu este aplicată în țările situate la Ecuator și la tropicul Capricornului. De asemenea, două țări importante, Japonia și China, nu utilizează ora de vară.
În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1932, între 22 mai și 2 octombrie. Între 1933 și 1940, această practică a fost abandonată. Ulterior, ora de vară a fost reinstaurată în prima duminică din aprilie și a fost menținută până în prima duminică a lunii octombrie. Forma actuală a regulii orei de vară este în vigoare din 1997.
