Tatuajul este mai mult decât un simplu desen pe piele; implică și substanțe chimice care interacționează cu organismul. Odată ce cerneala este injectată în derm, aceasta nu rămâne statică, iar sistemul imunitar o consideră un corp străin.
Studii publicate de Science Alert arată că pigmenții din cerneala de tatuaj sunt preluați de celulele imunitare, care încearcă să îi elimine. Totuși, datorită dimensiunii mari a particulelor, acestea rămân blocate în țesuturi. „Organismul recunoaște particulele de pigment ca material străin, dar nu le poate elimina complet”, explică cercetătorii, ceea ce duce la permanența tatuajelor.
Un aspect preocupant este că cerneala nu rămâne exclusiv în piele. Conform studiilor, „particulele de pigment pot migra prin sistemul limfatic și se pot acumula în ganglionii limfatici”, care joacă un rol esențial în coordonarea răspunsului imunitar. Efectele pe termen lung ale acestei acumulări nu sunt încă complet înțelese.
Cerneala de tatuaj este un amestec chimic complex. Mulți dintre pigmenții utilizați în prezent au fost dezvoltați inițial pentru vopsele industriale, materiale plastice sau toner de imprimantă, și nu pentru aplicarea pe pielea umană. De asemenea, unele cerneluri conțin „urme de metale grele, precum nichel, crom, cobalt sau plumb”, care sunt cunoscute pentru potențialul lor toxic și alergenic.
Anumite culori sunt mai problematice decât altele. Conform cercetărilor, „cernelurile roșii, galbene și portocalii sunt mai frecvent asociate cu reacții alergice și inflamații cronice”.
Reacțiile adverse pot apărea după luni sau chiar ani de la realizarea tatuajului și pot include mâncărimi persistente, umflături sau granuloame, care sunt noduli inflamatori ce se formează atunci când sistemul imunitar nu poate elimina complet un material străin.
De asemenea, pigmenții din tatuaje pot afecta răspunsul imun la vaccinuri. Cercetătorii au observat că „prezența cernelii de tatuaj a fost asociată cu un răspuns imun redus la vaccinul COVID-19”. Aceasta nu sugerează că vaccinurile devin nesigure, ci că pigmenții pot „interfera cu semnalizarea imună”, procesul prin care celulele imunitare comunică între ele.
În ceea ce privește cancerul de piele, nu există dovezi epidemiologice solide care să coreleze tatuajele cu apariția bolii la oameni. Totuși, experimentele de laborator sugerează că „anumiți pigmenți se pot degrada în timp sau sub influența razelor UV ori a laserului”, generând substanțe toxice sau chiar cancerigene. Evaluarea riscurilor pe termen scurt este complicată, deoarece multe tipuri de cancer evoluează pe parcursul a zeci de ani, conform specialiștilor.
Riscurile de infecție sunt și ele o realitate. Orice procedură care implică perforarea pielii, cum ar fi tatuarea, poate duce, în condiții de igienă precară, la infecții bacteriene sau virale, inclusiv cu Staphylococcus aureus sau hepatite.
Deși Uniunea Europeană a întărit legislația, reglementarea globală rămâne inegală. În absența unor reguli uniforme, cernelurile de tatuaj ajung pe piață cu un control mai scăzut decât cel aplicat produselor cosmetice sau medicale.
Pentru majoritatea oamenilor, tatuajele nu generează probleme grave de sănătate. Totuși, cercetătorii subliniază că acestea reprezintă „o expunere chimică pe viață”. Expunerea cumulativă la aceste substanțe, a căror impact pe termen lung este încă studiat, crește pe măsură ce tatuajele devin mai mari, mai numeroase și mai colorate.
