Liderul Iranului, ayatollahul Ali Khamenei (86 de ani), a fost eliminat pe 28 februarie, în prima zi a atacului comun realizat de SUA și Israel. În momentul bombardamentului, el se afla într-un sediu extrem de bine păzit de pe strada Pasteur, din capitala Teheran, iar în atac au murit în jur de 40 dintre cei mai mari conducători și lideri iranieni de rang înalt din toate structurile statului, conform informațiilor oferite de israelieni.
Detalii despre complexitatea acestei ample operații militare au fost recent dezvăluite. Pentru reușita acestei lovituri, au fost luate în considerare numeroase detalii obținute prin supraveghere, monitorizare și culegere de date pe parcursul câtorva ani, conform Times of Israel.
Liderii politici și militari iranieni de rang înalt se adunau rar în același loc cu ayatollahul. Cu toate acestea, de această dată, ei s-au întâlnit în cadrul aceluiași complex, dar în locații diferite, care includeau birourile ayatollahului, președinția iraniană și aparatul de securitate națională.
Așa cum a declarat o sursă israeliană citată de CNN, liderul suprem era extrem de precaut și se simțea mai puțin vulnerabil în timpul zilei. Astfel, el nu se aștepta la un atac în timpul zilei, ceea ce a reprezentat o oportunitate pe care Israelul și SUA au considerat-o ideală pentru a efectua atacul, deși planurile inițiale vizau o operație nocturnă.
Însă totul a început în urmă cu câțiva ani, când camerele video de pe străzi au fost piratate, conform a două surse aflate sub protecția anonimatului, conform Times of Israel. Imaginile piratate au fost criptate și transmise către servere din Israel. Pe baza acestor imagini, SUA și Israel au stabilit inclusiv locurile preferate de parcarea a mașinilor de către oficialii de rang înalt, precum și alte detalii despre modul de operare al securității în acel complex de clădiri.
Gărzile de corp și agenții de securitate erau, de asemenea, strict monitorizați, iar datele despre aceștia erau detaliate, incluzând orele de sosire la serviciu, timpul de lucru, adresele de acasă și familiile, drumurile pe care le parcurgeau pentru a ajunge la sediu, precum și sarcinile individuale legate de persoanele pe care trebuiau să le protejeze.
SUA și Israel monitorizau și obiceiurile zilnice ale lui Khamenei, locul unde acesta locuia, persoanele cu care se întâlnea, metodele de comunicare și locurile în care s-ar fi putut refugia în cazul unui atac, conform CNN, care citează cinci surse.
Israelienii, prin intermediul Mossad și al Unității 8200, au reușit să întrerupă și să supraîncarce sistemele de comunicații ale liderilor iranieni, inclusiv telefonia mobilă și internetul din zona străzii Pasteur și din alte zone. În acest fel, aceștia nu puteau primi alerte.
Camerele de pe străzi erau, de asemenea, utilizate de Iran pentru a supraveghea, identifica și urmări protestatarii și oponenții regimului.
Israelul a folosit algoritmi bazati pe inteligență artificială și a adunat cantități mari de date. Astfel, secretul întâlnirii liderilor a fost deconspirat de Mossad și CIA. În plus, CIA avea și o „cârtiță” în interior, care a furnizat informații esențiale.
În dimineața de 28 februarie, americanii și israelienii au început operația militară când avioanele de vânătoare au atacat acel complex, în prima salvă dintr-o serie coordonată de atacuri ale ambelor state. Avioanele erau echipate cu muniție de înaltă precizie și rachete cu rază lungă de acțiune. Toate cele trei locații în care se aflau diverși lideri din complex au fost lovite aproape simultan.
Câteva ore mai târziu, președintele Donald Trump a anunțat că Ali Khamenei fusese ucis: „El nu a putut să evite sistemele noastre de informații și de urmărire extrem de sofisticate și, lucrând în strânsă colaborare cu Israelul, nici ceilalți lideri care au fost uciși împreună cu el nu au putut face nimic”.
Încă nu este clar ce i-a determinat pe cei mai înalți lideri iranieni – inclusiv comandantul Gărzii Revoluționare Islamice și ministrul apărării – să se întâlnească în acel complex din centrul Teheranului, unde se afla și Khamenei, mai ales având în vedere că SUA acumulaseră suficiente forțe armate în regiune.
