Cristian Socol: România în competiția globală pentru noul superciclu!

Analiza de față discută despre conceptul de „sfârșitul lumii” pe care l-am observat în ultimele decenii și despre poziția în care ne aflăm, în mijlocul unei ciocniri între două supercicluri, fiecare având o durată de 40-60 de ani. Această perioadă generează „cutremure” economice, militare și sociale. Regulile acestei competiții sunt respectate asimetric, iar puterile globale aspiră să obțină un loc privilegiat în noul ciclu superlung, dorind să-și asigure sfere de influență bogate în resursele ce vor susține noua paradigmă de creștere bazată pe tehnologie avansată, incluzând minerale critice, energie ieftină și capital uman bine pregătit. Toate aceste state caută să revină rapid la nivelurile de dinainte de pandemie, bazându-se și pe stimularea cererii din partea statelor cu dezvoltare medie și slabă, aspirând la supremația militară și tehnologică, inclusiv prin compensarea costurilor pentru protecția militară oferită.

Ce va rezulta din această competiție și când se va încheia? Ne confruntăm cu o incertitudine record, conflicte militare, economice, valutare și tehnologice, iar multiplicarea punctelor de presiune la nivel global este evidentă. Concluzia este că această competiție se va încheia în jurul anului 2030.

1. Discutând despre sfârșitul lumii unipolare și reapariția sferei de influență. La momentul actual, lumea pare să fie într-o dezordine aparentă. Liderii celor mai influente țări discută deschis despre interesele lor economice și geopolitice, precum și despre posibilitatea de a captura noi sfere de influență. Regulile sunt respectate asimetric, în special de către cei mai slabi. Războiul tehnologic, politicile comerciale protecționiste, goana după resursele rare necesare industriilor de vârf, căutarea energiei ieftine și fundamentarea economică a asistenței militare sunt instrumente care transformă paradigma în care am fost educați.

Această situație se resimte ca o revoluție în gândirea strategică a politicii externe și de apărare, pe care România pare să nu o perceapă și se complac în confortul iluziei protecției oferite de diverse puteri globale.

Am folosit expresia „în aparentă dezordine” intenționat. Aceasta nu este o noutate. Puterea militară și tehnologică este utilizată pentru a obține putere economică. Dominarea prin sfere de influență implică ieșirea rapidă din criză, bazându-se pe efecte de multiplicare ridicate, inclusiv prin creșterea producției de armament.

Cei care au citit și au înțeles teoriile lui George Friedman (Stratfor) din lucrările sale precum „Următorul deceniu”, „Următorii 100 de ani”, „Furtuna de dinaintea liniștii” au avut un avantaj semnificativ. Aceștia au anticipat anexarea Crimeei, invazia Ucrainei și goana după mineralele rare. Au putut să „citească” semnalele competiției pentru supremație globală între SUA și China, rolul Uniunii Europene și interesele țărilor BRICS în crearea de sfere de influență la nivel regional. De asemenea, au înțeles rolul țărilor din Inițiativa celor 3 Mări ca un „zid de apărare” pentru țările europene dezvoltate și au estimat dinamica incertitudinii globale la un nivel record, așa cum o trăim astăzi. Dividendele păcii și certitudinii sunt costisitoare. Țările emergente, deja îndatorate, contribuie, fie fortuit, fie voluntar, la susținerea complexelor militaro-industriale și la creșterea economică a puterilor globale, cu implicații macroeconomice și sociale considerabile.

2. Despre „cutremurele” economice, sociale și militare cauzate de ciocnirea a două cicluri lungi. Aplicând teoria superciclurilor economice și sociale (de tip Kondratieff, cu o durată de 40-60 de ani), putem observa că lumea își schimbă paradigma spre economia sustenabilă, bazată pe inovație, energie verde, inteligență artificială, robotică, bioproducție, calcul cuantic, biotehnologie și medicină personalizată, inclusiv prin analiza profilului genetic.

Nu avem motive să fim surprinși de ceea ce se întâmplă astăzi. Ne aflăm la intersecția a două cicluri lungi, cel din 1970-2020 (bazat pe computere, internet, telecomunicații și începuturile biotehnologiei) și cel din 2020-2070, fundamentat pe pilonii menționați anterior.

Ciocnirile dintre supercicluri se manifestă prin schimbări semnificative la nivel economic, social și geopolitic, generând turbulențe profunde, mai ales în primii 10 ani de la debutul unui nou superciclu, incluzând crize financiare, revoluții tehnologice, transformări sociale și conflicte geopolitice. Istoria ne arată că așa s-a întâmplat în trecut și va fi la fel și acum.

La începutul fiecărui ciclu lung, puterile globale caută să se poziționeze cât mai bine. SUA, China, UE, Rusia și țările BRICS sunt în competiție pentru supremația economică, tehnologică și militară. Cine reușește să facă tranziția rapidă și eficientă către modelele de creștere economică endogenă, bazate pe inovație, cercetare-dezvoltare, capital uman și tehnologie avansată, va reuși să se mențină pe frontiera tehnologică și va conduce lumea.

3. Cum stau astăzi puterile globale din punct de vedere economic și social?

SUA. În ciuda avertismentelor legate de impactul negativ al politicilor economice (inclusiv tarifare), SUA rămâne o economie relativ robustă, cu un PIB real prognozat la circa +2,0% anual în 2026, conform ultimei prognoze FMI. Creșterea americană depășește nivelul din zona euro (1,2–1,4% pentru 2025–2026), dar este sub nivelurile pre-pandemie. Economia SUA a continuat să se extindă în 2025, susținută de consumul privat și investițiile în tehnologie. Date recente indică o accelerare neobișnuită în trimestrul III din 2025, cu un PIB anualizat crescut cu +4,3% (față de +2–3% în trimestrele anterioare), în mare parte datorită investițiilor majore în inteligență artificială. Totuși, există semne de decelerare, cu o dinamică a angajărilor scăzută (29.000 locuri de muncă create lunar în ultimele luni) și un șomaj de circa 4,6% în noiembrie 2025 (de la 4% în ianuarie), cel mai ridicat nivel din ultimii 4 ani.

Inflația continuă să rămână peste ținta Fed. În octombrie 2025, inflația totală bazată pe IPC a fost de aproximativ 3,0% anual (față de 3,5% în prima jumătate a anului), iar prognoza FMI pentru inflația medie din 2025 este de 2,7%, cu o revenire sub 2% abia în 2027. Conjunctura monetară reflectă aceste tensiuni: deși rata dobânzii cheie a fost recent redusă, banca centrală continuă să restrângă condițiile de creditare pentru a controla presiunile inflaționiste.

În perspectivă, redresarea moderată așteptată în 2026 va fi echilibrată de factori interni și externi. SUA beneficiază de avantajul dolarului ca rezervă, de o inerție solidă a consumului intern și de leadershipul tehnologic. Pe de altă parte, deficitele ridicate au generat un nivel record al datoriei publice, de 122% din PIB (preconizat să ajungă la 143% în 2030, conform proiecțiilor fiscale actuale ale FMI). SUA se confruntă cu un deficit semnificativ de cont curent. Creșterea inegalităților sociale și a poverii fiscale asupra claselor de mijloc reprezintă riscuri sociale, iar politica internă volatilă (tarife, cheltuieli imprevizibile) adaugă incertitudine. Punctele forte includ o piață a muncii flexibilă și un nivel ridicat al capitalului tehnologic, care ar putea susține noi valuri de productivitate.

China. Economia a încheiat 2025 cu o creștere apropiată de +5,0% anual, atingând astfel ținta guvernamentală. Conform președintelui chinez, PIB-ul Chinei s-a ridicat la aproximativ 140 trilioane de yuani (20 trilioane USD), iar ratele de creștere au fost sprijinite în principal de exporturi solide și investiții guvernamentale. Cu toate acestea, aceste cifre ascund evoluții divergente: consumul intern rămâne slab (+1,3% în retail la 11 luni 2025), iar investițiile private continuă să scadă, reflectând criza prețurilor imobiliare (investițiile în sectorul rezidențial au scăzut cu circa 16% în 11 luni). Exporturile au revenit (+6% în noiembrie 2025), iar excedentul comercial cumulativ a depășit 1.000 miliarde USD în primele 11 luni, generând tensiuni geopolitice.

China se confruntă cu riscul deflației: inflația pe baza indicelui prețurilor de consum (IPC) a fost de doar +0,7% (noiembrie 2025), în timp ce indicele prețurilor producției industriale a continuat să fie negativ (–2,2% YOY).

Pentru 2026, prognoza FMI estimează o creștere reală de 5%, pe fondul diminuării efectelor de bază defavorabile din anii anteriori. Totuși, riscurile rămân semnificative. Economia este încă prinsă într-o capcană a cererii interne scăzute comparativ cu potențialul. Problema structurală a excesului capacității productive și a șomajului urban (oficial 5–5.5%) complică ajustarea internă.

Economia chineză se bazează pe o piață internă vastă și în continuă expansiune (1,4 miliarde locuitori), cu o clasă de mijloc stabilizată și pe avantajele competitive în producție și export, precum și pe rețele de infrastructură extinse și o orientare strategică spre inovație tehnologică (investiții masive în AI, semiconductori). China are un nivel sustenabil al datoriei externe, dar se confruntă cu dezechilibre structurale: dependență excesivă de exporturi și investiții publice, slăbiciune a consumului intern și o criză sistemică în sectorul imobiliar. Riscurile pe termen mediu și lung sunt legate de excesul de capacitate productivă și deflație, îmbătrânirea demografică și tensiunile externe (război comercial cu SUA, protecționism).

Zona Euro. A continuat să crească modest în 2025–2026, cu proiecții de 1,2–1,4%, ceea ce reprezintă un ritm scăzut, sub potențial, reflectând o recuperare lentă după crizele anterioare și o creștere limitată a productivității. Cererea internă a crescut puțin (+0,3% în trimestrul 3 din 2025), susținută