Ziua Internațională a Scrisului de Mână este sărbătorită anual pe 23 ianuarie, o dată semnificativă datorită nașterii lui John Hancock în 1737. Acesta a fost o figură marcantă a Revoluției Americane, cunoscut pentru semnătura sa mare, clară și elegantă de pe Declarația de Independență a SUA.
Numele său a devenit sinonim cu termenul „semnătură” în limba engleză. Hancock a ocupat funcția de președinte al celui de-al Doilea Congres Continental în momentul semnării Declarației de Independență a SUA.
El a fost primul care a adăugat semnătura pe document, aceasta fiind una impunătoare, cu ornamente, ocupând un spațiu mai mare decât orice altă semnătură.
Conform legendei, în timpul semnării, Hancock ar fi spus: „Vreau ca regele George să poată citi fără ochelari”, o afirmație care, deși nu poate fi confirmată, este adesea menționată în manualele școlare și circulă ca o legendă populară.
Semnătura sa a fost considerată un act de curaj civic, o provocare la adresa Coroanei Britanice, asumată cu riscul de a fi spânzurat în cazul în care revoluția nu ar fi avut succes.
În acele vremuri, termenul „semnătură” a dobândit un sens comun: „Put your John Hancock here” însemna „semnează-te aici”. La începutul secolului XX, expresia „John Hancock” era deja un idiom bine cunoscut.
Semnătura, scrisă de mână, reprezenta simbolul curajului civic, un sens care, din păcate, s-a pierdut în timp.
Astfel, ziua de 23 ianuarie devine momentul în care reflectăm asupra importanței scrisului de mână.
Este o ocazie de a ne aminti să trăim cu calm, să măsurăm timpul în litere scrise frumos, poate chiar cu un stilou în mână, alături de un toc cu cerneală.
Scrisul de mână se află în pericol din cauza preferinței pentru tastare, care este mult mai rapidă și comodă. De aceea, este esențial să ne facem timp pentru a scrie.
Să ne reamintim că nu totul trebuie să fie o urgență și că lumea va continua să existe fără presiunea acesteia.
În timp ce unele școli pun accent pe importanța scrisului de mână, altele nu îi acordă aceeași atenție.
Este bine cunoscut faptul că scrisul de mână activează mai multe zone ale creierului decât tastarea.
Acesta ajută la retenția informației în procesul de învățare.
Sistemele de educație avansate, precum cea din Finlanda, subliniază importanța scrisului de mână, recunoscând valoarea relațiilor neuronale create prin acest act.
Scrisul de mână nu este doar un mijloc de comunicare, ci și un act politic, un gest de putere, și o formă de artă, cum ar fi caligrafia.
Scrisul de mână reflectă personalitatea, postura și sufletul unei persoane.
Deși această zi nu este oficial recunoscută de ONU, este celebrată prin ateliere de caligrafie, campanii educaționale și provocări, cum ar fi scrierea unei scrisori de mână.
Cu această ocazie, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” prezintă primul regulament al instituției, redactat de mâna lui Grigore Antipa în 1908.
