Un nou studiu sugerează că stresul climatic prelungit a avut un impact semnificativ asupra dispariției speciei Homo floresiensis, cunoscuți sub denumirea de „hobbiți”, conform informațiilor furnizate de SciTechDaily.
Cercetarea corelează perioadele îndelungate de secetă cu colapsul ecologic de pe insula Flores din Indonesia, unde această specie a existat timp de zeci de mii de ani.
O echipă internațională de cercetători a investigat formațiuni din peșteri și resturi fosile pentru a reconstrui condițiile de mediu din perioada premergătoare dispariției hobbiților.
Rezultatele studiului arată o intensificare a condițiilor de secetă, care a afectat grav sursele de apă și hrană, determinând populația să-și abandoneze habitatul de lungă durată înainte de dispariția completă.
Studiul subliniază că tiparele de precipitații de pe Flores s-au schimbat drastic acum aproximativ 76.000 de ani, marcând începutul unor condiții tot mai uscate.
În jurul anului 61.000 î.Hr., secetele sezoniere s-au agravat, ducând la uscarea albiilor râurilor și la reducerea accesului la apă dulce.
Aceste schimbări coincid strâns cu momentul în care Homo floresiensis a încetat să mai ocupe peștera Liang Bua, principalul său sit arheologic.
Cercetătorii afirmă că o astfel de presiune asupra mediului ar fi restricționat drastic capacitatea de supraviețuire zilnică, în special pentru o populație umană mică și izolată, care depindea de ecosistemele locale.
Clima din ce în ce mai uscată a afectat vegetația, accesul la apă și disponibilitatea prăzii, remodelând peisajul esențial pentru hobbiți.
Analiza chimică a dinților fosilizați ai elefanților pitici, o sursă principală de hrană pentru hobbiți, a evidențiat un acces din ce în ce mai limitat la apă dulce.
Pe măsură ce râurile au secat, populațiile de elefanți au suferit o scădere drastică, eliminând o componentă esențială din dieta Homo floresiensis.
Oamenii de știință au observat că declinul apei de suprafață, al speciilor de pradă și al hobbiților a avut loc simultan.
Această presiune ecologică în lanț a obligat hobbiții să migreze în căutarea resurselor, crescându-le vulnerabilitatea la dispariție.
Cercetătorii subliniază că presiunea constantă asupra resurselor de hrană și apă, care erau în declin, a depășit capacitatea de adaptare a populației.
Deși oamenii moderni au ajuns în regiune aproximativ în aceeași perioadă, studiul arată că schimbările climatice au fost catalizatorul declinului hobbiților.
Instabilitatea mediului ar fi putut să-i alunge din refugii stabile, crescând riscul de conflict sau deplasare forțată.
Concluziile studiului evidențiază modul în care chiar și schimbări climatice relativ minore pot avea consecințe pe termen lung asupra supraviețuirii umane, oferind un avertisment cu privire la impactul stresului de mediu asupra evoluției speciilor de-a lungul mileniilor.
