Într-un studiu recent, arheologii și antropologii susțin că cogniția socială și emoțională a oamenilor a fost esențială pentru dezvoltarea sistemelor sociale și materiale complexe, conform IFL Science.
Astfel, abilitatea noastră de a empatiza și de a interacționa unii cu alții a permis speciei noastre să prospere, să construiască culturi sofisticate și să devină dominantă pe planetă.
Fiecare animal are o nișă specifică, o trăsătură distinctivă care îi permite să supraviețuiască într-un anumit habitat.
De exemplu, ghepardul, adaptat pentru viteză, îndeplinește rolul de prădător de zi în savana deschisă.
Pe de altă parte, peștele-pescar de adâncime, care folosește o momeală bioluminiscentă în întuneric profund, ocupă o nișă atât de specifică încât competiția este redusă.
În cazul oamenilor, specializarea noastră este mai puțin tangibilă: abilitățile de a gestiona relații sociale complexe. Deși multe primate au această capacitate, Homo sapiens este adesea considerat „vârful cunoașterii sociale”, conform noului articol.
Ce afirmă cercetătorii
Cercetătorii subliniază că „cogniția noastră socială din ce în ce mai complexă și diversificată” a jucat un rol crucial în evoluția bioculturală a speciei umane. Aceasta ne-a permis să construim relații complexe în cadrul grupurilor, facilitând colaborarea și schimbul de idei.
Un aspect esențial este că suntem suficient de inteligenți din punct de vedere social pentru a extinde aceste legături dincolo de rudele apropiate, formând triburi, clanuri, rețele comerciale și civilizații.
Potrivit autorilor articolului, conștiința de sine emoțională este o cerință fundamentală pentru a realiza acest lucru. Această capacitate a permis strămoșilor noștri să își asume angajamente pe termen lung pentru bunăstarea comună, să tolereze frustrarea, să planifice colectiv, să facă sacrificii și să aibă încredere în ceilalți.
„În contextul evoluției umane, susținem că dezvoltarea progresivă a reglării emoțiilor a fost o evoluție semnificativă care oferă un punct central pentru examinarea cogniției emoționale în înregistrările materiale și comportamentale din Pleistocen”, afirmă autorii studiului.
Dovezi înregistrate în arheologie
Cercetătorii afirmă că dovezi ale cogniției emoționale și ale empatiei pot fi observate în înregistrările arheologice. De exemplu, arheologii au descoperit rămășițele unor oameni cu dizabilități și persoane în vârstă care nu ar fi supraviețuit fără ajutor.
Un neanderthalian, cunoscut sub numele de Shanidar I, a supraviețuit zeci de ani în ciuda unor leziuni severe, care l-au lăsat cu un braț atrofiat și probabil cu o orbire parțială. Aceasta sugerează că ceilalți membri ai grupului său au empatizat cu situația lui și l-au sprijinit constant pe parcursul anilor.
Practici funerare de-a lungul istoriei indică o poveste similară. Așezarea ritualizată a morților, observată în diverse situri, de la mormintele neanderthaliene la depozitele remarcabile de Homo naledi din peșterile din Africa de Sud, sugerează că strămoșii noștri aveau un simț al sensului, al pierderii și al personalității care depășea necesitatea de supraviețuire.
În interpretările populare ale darwinismului, compasiunea și sensibilitatea sunt adesea considerate slăbiciuni, care trebuie eliminate într-o lume competitivă, unde supraviețuiesc cei mai puternici.
Acest articol reiterează faptul că una dintre cele mai mari forțe ale umanității nu a fost niciodată doar egoismul sau cruzimea, ci emoțiile profunde și abilitatea noastră de a transforma aceste sentimente în cooperare.
