Psihoterapeutul și psihologul clinician Florentina Niculescu precizează că, în situații de criză, organismul activează un mecanism de supraviețuire, iar reacțiile fizice și emoționale pot deveni extrem de intense.
„Când ne aflăm într-un context perceput ca fiind periculos sau imprevizibil, cum ar fi avalanșa de informații despre conflicte sau anulări de zbor, nu ne referim doar la un „nivel de stres” ridicat, ci la faptul că sistemul nostru nervos depășește Fereastra de Toleranță, ceea ce înseamnă că persoana nu mai are control optim asupra reglarii emoționale.”
Corpul intră într-o stare de supraviețuire biologică, activând răspunsul simpatic (luptă sau fugă), manifestat prin agitație, insomnie, palpitații, tensiune musculară, iritabilitate sau imobilizare, iar starea dorsal vagală (îngheț) se traduce prin amorțeală emoțională, „nu simt nimic”, oboseală, detașare și confuzie.
Conform specialiștilor, stresul este provocat în principal de incertitudinea și lipsa de control. Persoana nu știe ce urmează și nu poate influența deciziile autorităților sau desfășurarea evenimentelor.
În aceste circumstanțe, nivelul de cortizol, cunoscut ca hormonul stresului, poate crește temporar de două sau chiar de trei ori peste nivelul bazal în fazele acute de amenințare sau pierdere a controlului.
Expunerea la stres intens poate genera reacții imediate ale organismului. Studiile sugerează că aceste situații sunt asociate cu o stare generală mai proastă, dureri fizice, dizabilitate, scăderea calității vieții și alte manifestări somatice.
De asemenea, cercetările indică o corelație între stresul acut sau intens și intensificarea durerilor, a tensiunii musculare și a cefaleei. Pot apărea tulburări gastrointestinale funcționale, cum ar fi crampe, diaree sau constipație, alături de un somn fragmentat, oboseală și o percepție scăzută a imunității.
În anumite cazuri, se observă o creștere a consumului de alcool sau cafeină ori alte comportamente de adaptare nesănătoase. Unele persoane pot prezenta un risc mai mare de simptome anxioase sau depresive, precum și reacții posttraumatice.
În contextul conflictelor, povara tulburărilor mintale, cum ar fi anxietatea, depresia sau tulburarea de stres posttraumatic, este adesea mai mare pentru persoanele expuse direct.
În condiții de stres intens, corpul poate manifesta tensiunea psihică prin simptome fizice. Din acest motiv, specialiștii subliniază că reacțiile somatice nu sunt neobișnuite în aceste situații.
Copiii sunt și mai vulnerabili în perioade de criză. Sistemul lor nervos nu este complet autoreglat, iar siguranța emoțională depinde semnificativ de reacțiile adulților din jur.
Specialiștii afirmă că cei mici nu doar ascultă cuvintele părinților, ci percep și starea lor emoțională. În cazul în care adultul este panicat sau blocat de frică, copilul poate prelua această stare aproape instantaneu.
Când adulții se simt speriați, copilul poate „învăța” biologic că lumea este periculoasă, chiar dacă nu înțelege pe deplin ce se întâmplă.
Printre semnele frecvente care pot apărea la copii se numără regresiile, cum ar fi dificultățile de somn sau enurezisul, dar și nevoia accentuată de apropiere față de părinți. De asemenea, pot apărea iritabilitate, plâns fără un motiv clar sau crize de furie.
Pot apărea și simptome fizice, precum dureri de burtă, dureri de cap sau greață. Alte semne pot include hipervigilența, reacții de sperietură la zgomote bruște sau coșmaruri. În unele cazuri, copilul poate deveni neobișnuit de retras sau „prea cuminte”, ceea ce poate indica o stare de blocaj emoțional.
Specialiștii subliniază însă că expunerea la evenimente potențial traumatice nu determină automat apariția tulburării de stres posttraumatic. Sprijinul emoțional și siguranța relațională pot contribui semnificativ la reducerea riscului.
Psihologii recomandă ca adulții să nu încerce să se calmeze forțat, ci să reducă gradual nivelul de activare al organismului.
Un protocol scurt care poate fi aplicat este metoda „O-RA”, care include orientarea, resursele și ancorarea. În prima etapă, persoana își concentrează atenția asupra mediului înconjurător și identifică un obiect neutru. Apoi, își amintește o persoană sau un loc care îi oferă siguranță și observă ce schimbări survin în corp. La final, se poate efectua o ancorare fizică prin apăsarea tălpilor în podea timp de câteva secunde, urmată de relaxare, repetată de mai multe ori.
În perioade de criză, specialiștii sugerează și practici de igienă psihologică. Este utilă limitarea expunerii la informații negative sau alarmiste, de exemplu, la două intervale pe zi de 10-15 minute.
De asemenea, este recomandat ca într-un grup sau într-o familie o singură persoană să comunice cu autoritățile sau companiile implicate, pentru a evita confuzia și stresul suplimentar. Hidratarea, alimentația adecvată și perioadele de odihnă, chiar și scurte, pot ajuta organismul să își regleze reacțiile.
Pentru a liniști copiii, specialiștii recomandă co-reglarea emoțională și contactul fizic. Înainte de a discuta cu copilul, adultul ar trebui să își calmeze respirația și să folosească o voce caldă.
Dacă vocea este tensioanată sau stridentă, chiar și expresii precum „totul este bine” pot fi percepute de copil ca nesigure. În schimb, o îmbrățișare lungă, în care adultul respiră rar și profund, poate regla mai rapid ritmul cardiac al copilului decât explicațiile logice.
Dacă se manifestă simptome persistente, cum ar fi coșmaruri frecvente, atacuri de panică, mutism, regresii severe, auto-rănire sau dureri fizice intense fără o cauză medicală, se recomandă apelarea la sprijin psihologic.
În situații de criză, comportamentul membrilor familiei rămași acasă poate influența nivelul de stres al persoanelor aflate în zona afectată. Cei expuși direct au nevoie de un suport stabil.
Specialiștii recomandă transmiterea de mesaje de sprijin și stabilitate, cum ar fi „Sunt aici. Spune-mi cu ce te pot ajuta” sau „Îți trimit doar informații verificate”.
De asemenea, este utilă utilizarea unui singur canal de comunicare în familie și evitarea răspândirii scenariilor dramatice sau a știrilor alarmiste.
Pentru a menține echilibrul emoțional în situații de tensiune, specialiștii recomandă câteva măsuri simple de prevenție. Este important să se pregătească un plan practic care să includă contacte importante, copii ale actelor, bani disponibili, o baterie externă, medicamente de bază și numere utile.
În plus, exercițiile de reglare emoțională ar trebui să fie practicate și în perioade de liniște, pentru a permite organismului să reacționeze mai ușor în momentele de criză.
Igiena psihică rămâne esențială în perioadele de tensiune colectivă. Activități precum mișcarea, somnul, alimentația echilibrată și contactul uman contribuie la reducerea stresului. Specialiștii recomandă și conștientizarea emoțiilor, identificarea fricii și localizarea ei în corp, un proces care poate diminua intensitatea reacțiilor prin integrarea cognitivă.
Florentina Niculescu este psihoterapeut integrativ și psiholog clinician, specializată în lucrul cu trauma, somatizarea și reglarea sistemului nervos.
