Afirmațiile au fost făcute pentru agenția Interfax și preluate de Reuters, stârnind reacții în mediile politice internaționale.
Medvedev a susținut că ar exista „informații neconfirmate” despre un posibil referendum-surpriză în Groenlanda, unde cei aproximativ 55.000 de locuitori ar putea vota pentru integrarea în Federația Rusă.
„Trump trebuie să se grăbească. Altfel, nu vor mai apărea steluțe noi pe steagul SUA”, a declarat fostul președinte rus.
Strategia Washingtonului și reacția Danemarcei
Donald Trump și-a reluat public eforturile de a convinge Danemarca să permită Statelor Unite să preia controlul asupra Groenlandei, teritoriu autonom danez. Liderul de la Casa Albă a argumentat că poziția strategică și resursele naturale ale insulei sunt vitale pentru securitatea națională a SUA, mai ales în contextul competiției cu Rusia și China în Arctica.
Declarațiile sale au fost respinse ferm atât de autoritățile daneze, cât și de liderii politici din Groenlanda. Partidele groenlandeze au transmis într-o declarație comună: „Nu vrem să fim americani”, respingând ideea unei eventuale achiziții de către Washington, fie prin „metoda blândă”, fie prin „metoda dură”, așa cum a sugerat Trump.
Interesul strategic al Moscovei
Deși Rusia nu revendică oficial Groenlanda, Moscova monitorizează de mult timp rolul strategic al insulei în securitatea arctică. Poziționarea Groenlandei pe rutele Atlanticului de Nord și existența unei baze militare americane importante pentru supravegherea spațială o transformă într-un punct-cheie în ecuația geopolitică.
Kremlinul nu a comentat direct inițiativa lui Trump, dar a subliniat anterior că Arctica reprezintă o zonă de interes național și strategic pentru Rusia. Oficialii ruși au transmis că urmăresc „cu atenție” dezbaterea intensă legată de viitorul Groenlandei.
NATO și securitatea Arcticii
În acest context tensionat, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că statele membre discută următoarele măsuri pentru a menține siguranța colectivă în regiunea arctică.
Alianța este preocupată de militarizarea zonei și de posibilele schimbări de echilibru strategic generate de competiția dintre marile puteri.
