Iranul afirmă că are dreptul de a dezvolta energia nucleară în scopuri pașnice, inclusiv îmbogățirea, subliniind că nu ar trebui să fie izolat sau să i se refuze tehnologia disponibilă altor națiuni, conform CNN.
SUA recunosc dreptul Iranului de a utiliza energia nucleară civilă, însă nu au încredere în asigurările Teheranului că programul său de îmbogățire va rămâne exclusiv pașnic.
Printre motivele care ar putea determina Iranul să refuze cedarea se numără:
Mândria națională și suveranitatea
Pentru Teheran, programul nuclear este esențial pentru identitatea sa ca națiune modernă. Iranul, cu o populație de 92 de milioane de locuitori și o civilizație de 2.500 de ani, a rivalizat odinioară cu grecii și romanii antici. Imaginea sa istorică este aceea a unei mari puteri civilizaționale, nu a unui stat periferic ce poate fi presat de alte țări.
Deținerea tehnologiei nucleare nu reprezintă doar o realizare tehnică, ci și o dovadă a suveranității Iranului și a avansării sale în rândul puterilor globale.
„Dacă Iranul ar renunța complet la îmbogățirea uraniului, extremiștii ar percepe probabil acest lucru ca o capitulare, mai ales dacă relaxarea sancțiunilor ar fi limitată”, a declarat Sanam Vakil, expert de la think tank-ul Chatham House din Londra.
Descurajare și pârghie
Chiar dacă Iranul susține că nu va urmări niciodată fabricarea unei bombe, îmbogățirea uraniului îi oferă o pârghie strategică semnificativă ca stat prag nuclear – având capacitatea de a construi o armă, dacă va alege să o facă. În perspectiva Teheranului, abilitatea sa de a-și schimba rapid deciziile este o metodă de a preveni coerciția sau atacurile din partea adversarilor săi.
Iranul a demonstrat această strategie după ce președintele Trump s-a retras din acordul nuclear din 2015, îmbogățind treptat uraniul la niveluri mult superioare celor necesare pentru producerea de energie civilă. Mesajul implicit trimis către Washington era clar: acordul din 2015 impunea limite verificabile la nivel internațional asupra îmbogățirii uraniului de către Iran, iar fără acesta, aceste limite nu mai erau aplicabile.
Totuși, această strategie s-a întors împotriva Iranului. În loc să determine Washingtonul să revină la acord, a condus la un atac surpriză din partea Israelului în iunie 2025 și la primele lovituri militare directe ale SUA pe teritoriul iranian.
Ce spun experții
Războiul de vară de 12 zile „probabil a forțat Teheranul să-și reevalueze această ipoteză”, a declarat Danny Citrinowicz, cercetător principal în cadrul Programului Iran și Axa Șiiților al Institutului pentru Studii de Securitate Națională din Tel Aviv, Israel. „Amploarea și precizia atacurilor americane și israeliene au demonstrat că statutul de prag nu protejează Iranul de acțiunile militare”.
Cu toate acestea, este puțin probabil ca Teheranul să renunțe la programul său nuclear, a mai afirmat Danny Citrinowicz. Din perspectiva sa, „renunțarea completă la programul nuclear ar expune Iranul la coerciție și posibile atacuri în viitor”.
