În contextul concentrării semnificative a forțelor americane în Orientul Mijlociu, Iranul emite semnale clare de pregătire pentru un posibil conflict major. Negocierile indirecte dintre Teheran și Washington continuă la Geneva, însă tensiunile rămân ridicate, iar ambele părți își întăresc pozițiile pe teren. Surse citate de CNN indică faptul că Casa Albă a fost informată că armata americană ar putea fi gata pentru un atac chiar în acest weekend, în urma mobilizării accelerate a unor active aeriene și navale în regiune.
Iranul își reconstrucția infrastructura militară distrusă. După atacul surpriză efectuat de Israel în iunie anul trecut, care a vizat instalații nucleare și baze de producție a rachetelor, Iranul a demarat rapid procesul de reconstrucție. În conflictul de 12 zile, Teheranul a ripostat cu sute de rachete și drone lansate asupra orașelor israeliene.
Imagini satelitare recente relevă că la baza de rachete Imam Ali din Khorramabad au fost reparate sau reconstruite mai multe structuri afectate anterior. De asemenea, la baza aeriană Tabriz, pistele și căile de rulare au fost refăcute, iar la baza Hamadan au fost astupate craterele provocate de bombardamente și reparate adăposturile pentru aeronave.
Un punct strategic important este facilitatea de producție a rachetelor cu combustibil solid din Shahrud, unde lucrările de reconstrucție progresează rapid. Experții susțin că producția ar putea fi acum chiar mai mare decât înainte de atacuri.
Occidentul nu a reușit până în prezent să convingă Iranul să își limiteze programul de rachete, pe care Teheranul îl consideră esențial pentru apărarea sa.
În paralel cu reconstrucția militară, Iranul își întărește facilitățile nucleare. La complexul subteran de lângă Natanz, intrările în tuneluri sunt întărite cu beton și acoperite cu pământ pentru a rezista eventualelor atacuri aeriene.
La situl cunoscut sub numele de „Taleghan 2”, din complexul militar Parchin, imaginile satelitare arată construirea unui sarcofag din beton peste instalație, ulterior acoperit cu sol, ceea ce ar putea transforma locația într-un buncăr greu de identificat și distrus.
În apropiere de Isfahan, la Complexul Industrial „7th of Tir”, care produce componente pentru centrifuge, clădirile avariate au fost refăcute, în ciuda sancțiunilor ONU impuse în octombrie 2025.
Conflictul de anul trecut a evidențiat vulnerabilități în structurile de comandă iraniene. Liderul suprem, Ali Khamenei, ar fi devenit greu de contactat în timpul atacurilor, iar autoritatea s-a dispersat la nivel provincial.
În răspuns, Teheranul a întărit Consiliul Suprem de Securitate Națională și a creat un nou Consiliu al Apărării pentru gestionarea situațiilor de război. Ali Shamkhani, veteran de război și fost comandant IRGC, a fost numit secretar al noului organism, ceea ce este interpretat de analiști ca o pregătire pentru un posibil „decapitation strike” din partea americanilor.
Pe plan intern, autoritățile iraniene au intensificat represiunea împotriva disidenței, temându-se că un conflict ar putea duce la o schimbare de regim. Protestele cauzate de starea economică precară au fost reprimate violent, iar regimul a acuzat manifestanții că sunt agenți străini.
În același timp, Iranul a organizat exerciții navale în Golful Persic și a restricționat temporar anumite porțiuni din Strâmtoarea Hormuz, un punct strategic prin care tranzitează aproximativ o cincime din producția mondială zilnică de petrol. Marina iraniană a desfășurat exerciții comune cu Rusia în Golful Oman.
SUA au răspuns prin desfășurarea a două portavioane în regiune, iar incidentele dintre navele și dronele iraniene și forțele americane s-au înmulțit.
Experții afirmă că strategia Iranului este clară: transmiterea unui avertisment către Washington că un conflict ar avea costuri ridicate.
„Tactica iraniană este să convingă Statele Unite că războiul va fi costisitor”, a explicat Vali Nasr, profesor la Universitatea Johns Hopkins. Conform acestuia, Teheranul încearcă să demonstreze că un atac nu ar fi o operațiune rapidă și fără consecințe, ci un conflict complex cu impact regional și global.
În timp ce diplomația continuă formal, pregătirile militare de ambele părți sugerează că Orientul Mijlociu se află într-un moment de maximă tensiune, iar următoarele zile ar putea fi decisive pentru stabilitatea regiunii.
