„Un băiat de 19 ani trăiește. Primul transplant de cord din România din 2026. Cu câteva ore înainte să aflu că există o inimă pentru el, l-am întâlnit în salon. Un băiat de 19 ani, din județul Bistrița, internat din luna octombrie la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș. Un copil obosit de boală, dar lucid și foarte puternic, a cărui singură și ultimă șansă era un transplant de cord,” a scris șeful clinicii de cardiologie din Târgu Mureș, Horațiu Suciu, pe Facebook.
„L-am întrebat dacă este pregătit. M-a privit și m-a întrebat dacă există o inimă. I-am spus adevărul. Că, în acel moment, nu. Dar i-am mai spus ceva. Că simt că pentru el poate să fie bine. Că trebuie să aibă răbdare. Că uneori, viața mai face loc unei șanse,” afirmă Suciu.
Cu șase săptămâni înainte, îi fusese implantat un dispozitiv de asistare circulatorie – o inimă artificială. Un aparat care nu vindecă, dar care cumpără timp, în așteptarea unei minuni.
„Și minunile vin,” spune renumitul medic.
O echipă de medici din Târgu Mureș, coordonată de dr. Al Hussein Hussam, a mers la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca din București pentru prelevarea inimii de la un tânăr donator de 22 de ani, aflat în moarte cerebrală în urma unui accident rutier.
Întreaga operațiune – deplasarea echipei de prelevare, preluarea inimii, întoarcerea la Târgu Mureș – s-a desfășurat în condiții meteo extrem de dificile, la minus 15 grade la sol.
Zborul cu elicopterul Black Hawk al IGSU a fost făcut aproape integral deasupra drumului național, pentru ca piloții să poată urmări vizual traseul, într-un context în care un front atmosferic sever făcea ca vizibilitatea să fie, pe alocuri, aproape de zero.
Elicopterul, pilotat de comandantul Traian Cârstoiu, a aterizat la Târgu Mureș în jurul orei 21.00.
„Noi eram deja în sală, cu pacientul deschis pe masa de operație. Când am auzit elicopterul aterizând la spital, mi-am ridicat fruntea spre Cer.
A fost o cursă contra cronometru, dar și o demonstrație de profesionalism și solidaritate între oameni care, poate, nu se cunosc personal, dar care funcționează ca o singură echipă atunci când miza este viața.
Intervenția chirurgicală, pe care am coordonat-o împreună cu echipa clinicii, a durat aproximativ cinci ore și s-a încheiat cu succes în jurul orei 00.30.
În sala de operație, alături de mine, au fost Marius Harpa și Cosmin Banceu, iar echipa de anestezie a fost coordonată de dr. Pavel Stelian Morar.”
„Însă întreg colectivul clinicii a fost exemplar. Eram deja după miezul nopții, când inima a început să bată. Un alt piept. O altă viață. Urmează acum perioada de îngrijiri post-transplant, cu pașii ei esențiali: recuperarea funcțiilor vitale, adaptarea imunologică și mai ales răbdarea. Este un drum care abia începe, dar este un drum posibil.
Este primul transplant cardiac din România în 2026.
Și sper, din tot sufletul, să fie primul dintr-o serie lungă, într-un context în care numărul donatorilor a scăzut dramatic în ultimii ani.
Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil fără o mobilizare excepțională a medicilor, asistenților, piloților, echipelor de intervenție.
Dar, mai presus de toate, nimic nu ar fi fost posibil fără decizia familiei donatorului.”
În cea mai grea zi a lor, au ales să spună „da” și au decis ca dintr-o tragedie să nască o șansă, arată medicul.
„Pentru familia îndoliată, un gând de mângâiere.
Pentru gestul lor, tot respectul.
Asta înseamnă transplantul. Nu doar chirurgie, ci viață care merge mai departe. Și cât timp vom avea această încredere și putere de la Dumnezeu și de la oameni buni, vom continua.”
