Ali Hosseini Khamenei a fost al doilea lider suprem al Iranului, asumându-și această funcție în 1989. Înainte de a deveni lider suprem din punct de vedere religios, a ocupat funcția de președinte al țării între 1981 și 1989. A fost un critic ferm al fostului șah și a fost arestat de șase ori, fiind ulterior exilat timp de trei ani în timpul domniei lui Mohammad Reza Pahlavi.
Ayatollahul Ali Khamenei, în vârstă de 85 de ani, a fost o figură centrală în criza actuală din Orientul Mijlociu. Ca lider suprem al Iranului, el reprezenta cea mai înaltă autoritate religioasă și politică a țării, având ultimul cuvânt în deciziile majore. De asemenea, era comandantul-șef al forțelor armate și controla Garda Revoluționară, care proteja ideologia Revoluției Iraniene din 1979, având misiunea de a apăra țara împotriva amenințărilor interne și externe.
Khamenei s-a născut în 1939 în Mashhad, al doilea oraș ca mărime din Iran și un important centru spiritual pentru musulmanii șiiți. După Revoluția Islamică din 1979, a devenit rapid o figură centrală în regimul teocratic. În iunie 1981, a fost victima unei tentative de asasinat care i-a paralizat brațul drept. Aceasta l-a transformat într-un erou în ochii iranienilor, care l-au ales ca șef al statului. Între 1981 și 1989, perioada în care a fost președinte, a devenit un aliat devotat al primului lider suprem, Ruhollah Khomeini. După moartea lui Khomeini, Ali Khamenei a fost ales de către Adunarea Experților ca noul lider suprem pe 4 iunie 1989, având 49 de ani.
Khamenei a fost un lider de frunte al Iranului în timpul războiului Iran-Irak din anii 1980 și a cultivat relații strânse cu Gărzi Revoluționare, pe care le controla, având dreptul de a alege și demite comandanții acestora.
Ali Khamenei a fost un autocrat cunoscut pentru poziția sa ostilă față de Occident și pentru susținerea politicii externe a Iranului în Orientul Mijlociu.
În relația cu SUA, a fost constant critic, acuzându-i pe americani că sprijină terorismul și destabilizează regiunea. Deși au existat încercări de acorduri, cum ar fi Planul Comun de Acțiune (JCPOA) din 2015, care viza limitarea programului nuclear al Iranului, SUA s-au retras unilateral în 2018, reimpunând sancțiuni și intensificând astfel tensiunile.
În ceea ce privește statele din regiune, Ali Khamenei a sprijinit și înarmat grupările teroriste, precum Hezbollah în Liban și rebelii Houthi în Yemen.
Pe plan intern, în ciuda apelurilor constante la unitate națională, Ali Khamenei a exercitat un control dictatorial. Criticile la adresa sa au fost rare, iar acesta a fost acuzat pe plan internațional de reprimarea opoziției și restricționarea libertății de exprimare. Ali Khamenei a fost perceput ca un lider conservator, promotor al valorilor islamice tradiționale. În septembrie 2022, poliția regimului a omorât-o pe Mahsa Amini, o tânără kurdă, pentru că nu respecta normele de purtare a voalului islamic. Protestele naționale izbucnite în urma acestui incident, sub sloganul „Femeie, viață, libertate”, contestau nu doar codul vestimentar impus de regim, ci și legitimitatea acestuia.
De peste 30 de ani, Khamenei a condus Iranul cu o mână de fier, făcând față sancțiunilor, protestelor și crizelor geopolitice multiple.
Însă, după ce Hamas, organizația susținută de Teheran, a atacat Israelul pe 7 octombrie 2023, influența regională a lui Khamenei a început să scadă. Israel a atacat sever aliații Iranului – de la Hamas în Fâșia Gaza, la Hezbollah în Liban, rebelii Houthi în Yemen și milițiile pro-iraniene din Irak, iar aliatul apropiat al Iranului, dictatorul Bashar al-Assad, a fost înlăturat de la putere în Siria. Cea mai recentă confruntare a început pe 13 iunie, când Israel a atacat Iranul, vizând instalațiile nucleare. În ciuda avansului semnificativ în îmbogățirea uraniului, Iranul a declarat de mai multe ori că programul său nuclear este destinat unor scopuri pașnice și a negat că ar dezvolta o bombă atomică.
