Războiul din Orientul Mijlociu a provocat o creștere semnificativă a prețurilor petrolului, evidențiind dependența globală de resursele energetice. Evenimentele din Venezuela, Cuba și Iran subliniază utilizarea petrolului ca instrument geopolitic.
În 2026, influența petrolului ca „armă” în geopolitică și economie devine evidentă, de la capturarea lui Nicolás Maduro în Venezuela la conflictele din Orientul Mijlociu. Petrolul a fost un premiu în Venezuela și un instrument de coerciție în blocada americană asupra Cubei, care afectează grav accesul la energie.
Acum, cu prețurile petrolului depășind 100 de dolari pe baril pentru prima dată în aproape patru ani, riscurile economice asociate cu o perioadă fără acces la energia din Golful Persic devin mai vizibile. Această situație readuce în discuție epoca anterioară tranziției către energia regenerabilă și înainte ca Statele Unite să devină cel mai mare producător de petrol și gaze naturale din lume.
Se observă puține dovezi că un conflict cu Iranul ar genera aceleași efecte economice devastatoare ca în trecut, când petrolul reprezenta aproape jumătate din necesarul energetic global. La acea vreme, un embargou petrolier a dus la o creștere a prețurilor de patru ori, provocând crize economice semnificative în Statele Unite.
Cu toate acestea, o perturbare a aprovizionării cu petrol și gaze naturale, chiar și pe termen scurt, generează presiuni asupra economiilor mondiale.
Elliott Abrams, fost reprezentant special pentru Iran și Venezuela, afirmă că „vechiul joc a revenit mai repede decât se aștepta”.
Petrolul acoperă 30% din necesarul energetic global
Chiar dacă două treimi din cheltuielile globale în sectorul energetic sunt direcționate către surse mai curate, cum ar fi energia solară, dependența de petrol și gaze rămâne. Conform Agenției Internaționale pentru Energie, petrolul acoperă acum mai puțin de 30% din necesarul energetic global, în timp ce utilizarea totală de combustibil a crescut semnificativ față de anii 1970.
Gazele naturale, esențiale pentru încălzirea locuințelor și generarea de electricitate, au un rol și mai important în economie decât în trecut.
David Sandalow, cercetător la Universitatea Columbia, subliniază că „lumea post-petrol rămâne departe în viitor”, evidențiind că tranzițiile energetice sunt un proces de durată.
Perturbările, precum războiul din Iran, pot accelera tranziția către surse alternative de energie, în special în regiuni cu acces limitat la combustibili fosili. Standardele americane de eficiență a combustibililor sunt un exemplu de moștenire a embargoului petrolier din 1973.
Conflictul din Orientul Mijlociu, alimentat de atacurile americano-israeliene asupra Iranului, a dus la blocarea Strâmtorii Ormuz, un punct crucial pentru comerțul cu petrol și gaze naturale. Rafinăriile din regiune au fost afectate, reducând procesarea petrolului și, implicit, disponibilitatea combustibililor.
Această perturbare a contribuit la o creștere a prețurilor internaționale ale petrolului de aproximativ 50% de la sfârșitul lunii februarie, influențând rapid și prețurile combustibililor, în special motorina și combustibilul pentru avioane.
Între timp, Qatarul a suspendat activitatea de răcire a gazelor naturale pentru export din cauza atacurilor militare, ceea ce a dus la o creștere a prețurilor gazelor în Europa și Asia, regiunile cele mai afectate de dependența de importuri. Statele Unite, ca principal producător de gaze naturale, au fost mai puțin afectate.
Prețurile gazelor au crescut cu aproximativ 20% până duminică seara, în timp ce prețurile la benzină și motorină au crescut într-un context economic deja tensionat, marcat de inflație ridicată.
Războiul cu Iranul prezintă un risc politic pentru administrația Trump, în special din cauza impactului pe care prețurile mai mari la energie îl pot avea asupra economiei americane.
Expertul Meghan O’Sullivan subliniază că petrolul a reapărut ca instrument geopolitic și ca amenințare economică într-o perioadă de tensiuni comerciale între Statele Unite și alte mari puteri. „Arma energetică nu a dispărut niciodată”, afirmă ea, evidențiind cum deciziile guvernamentale au readus-o în prim-plan.
Trump a urmărit obținerea de petrol din Venezuela, iar recent, Statele Unite au blocat accesul Cubei la petrol, contribuind la o criză umanitară în insula care depinde de combustibilul importat.
Iranul a folosit avantajul său strategic de a perturba fluxul de petrol și gaze prin Golful Persic pentru a influența economiile mondiale. O’Sullivan afirmă că acest lucru subliniază vulnerabilitatea țărilor la sursele externe de energie.
Reacțiile țărilor la aceste conflicte vor depinde de severity consecințelor economice cauzate de creșterea prețurilor la energie, iar statele din Asia și Europa, cu rezerve limitate de petrol și gaze, ar putea accelera tranziția către energia regenerabilă.
Statele Unite, având resurse abundente de petrol și gaze, pot continua să se bazeze pe aceste avantaje, chiar și în contextul schimbărilor climatice accelerate.
Kelly Sims Gallagher, fost oficial al administrației Obama, subliniază că pentru țările fără rezerve substanțiale, investițiile în energii regenerabile sunt esențiale pentru securitatea energetică.
Riscurile geopolitice asociate cu energia curată includ o dependență mai mare de China, care controlează producția diverselor tehnologii necesare pentru energia regenerabilă. Totuși, spre deosebire de petrol și gaze, asigurarea echipamentelor pentru energie eoliană și solară reprezintă un risc singular, deoarece o țară poate valorifica aceste surse fără a le putea transforma în „arme”.
