O planetă extremă, situată la 280 de ani-lumină de Pământ, pune la îndoială unele dintre cele mai bine fundamentate teorii ale astronomiei contemporane.
Descoperită inițial în 2021 de telescopul spațial TESS al NASA și studiată ulterior cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb, planeta TOI-561 b continuă să fascineze comunitatea științifică.
Cercetătorii o caracterizează drept o „bilă de lavă umedă”, un termen care reflectă natura sa paradoxală: o lume dominată de oceane de rocă topită, dar care reușește, în mod neașteptat, să-și mențină o atmosferă densă.
O planetă care contrazice toate ipotezele
TOI-561 b este un „super-Pământ”, o planetă stâncoasă, mai mare decât Terra.
Temperaturile la suprafață ajung la aproximativ 1.800 de grade Celsius, suficient pentru a menține roci în stare lichidă.
În mod tradițional, oamenii de știință au considerat că astfel de condiții extreme ar face imposibilă menținerea unei atmosfere stabile.
Cu toate acestea, observațiile recente contrazic această ipoteză.
Datele obținute de Telescopul James Webb sugerează prezența unei atmosfere relativ groase, care conține vapori de apă, oxigen și dioxid de carbon.
„Am fi crezut, pe baza cunoștințelor noastre actuale, că o planetă atât de mică și fierbinte nu ar putea să-și mențină atmosfera mult timp. Cu toate acestea, observațiile arată contrariul”, a declarat cercetătoarea Nicole Wallak.
Echilibrul dintre lavă și atmosferă
O posibilă explicație pentru acest fenomen neobișnuit ar putea rezida în interacțiunea dintre suprafața planetei și atmosfera sa.
Conform cercetătorilor, există un echilibru dinamic între oceanul de magmă și gazele atmosferice.
Pe măsură ce gazele sunt eliberate din interiorul planetei, lava le reabsoarbe, creând un ciclu continuu care stabilizează atmosfera.
Acest mecanism ar putea explica modul în care TOI-561 b reușește să-și păstreze învelișul gazos în condiții extreme.
Un an durează mai puțin de 11 ore
Planeta orbitează foarte aproape de steaua sa, la doar un sfert din distanța la care Mercur se află față de Soare.
Din această cauză, un an pe TOI-561 b durează mai puțin de 11 ore.
Această apropiere generează un alt fenomen spectaculos: planeta este blocată gravitațional, astfel încât o parte a sa este permanent expusă luminii stelei, în timp ce cealaltă rămâne în întuneric.
Cu toate acestea, atmosfera pare să distribuie căldura suficient de eficient, astfel încât partea nocturnă să nu fie complet înghețată.
O relicvă din universul timpuriu
TOI-561 b se află la aproximativ 560 de ani-lumină de Pământ și orbitează o stea veche de aproximativ 10 miliarde de ani — de două ori mai veche decât Soarele nostru.
Această caracteristică sugerează că planeta s-a format într-o etapă timpurie a universului.
Descoperirea sa oferă indicii valoroase despre formarea primelor planete stâncoase și ridică întrebări fundamentale despre evoluția sistemelor planetare.
O provocare pentru știință
Existența acestei lumi extreme determină cercetătorii să regândească teoriile referitoare la atmosferele planetare și limitele supraviețuirii acestora.
TOI-561 b reprezintă nu doar o curiozitate cosmică, ci un exemplu clar că universul este mai complex și mai surprinzător decât pot explica modelele actuale.
