În ultimele săptămâni, Washingtonul și-a concentrat forțele militare în Orientul Mijlociu, urmând o strategie similară cu cea din Venezuela, când, la începutul anului, Donald Trump a autorizat o operațiune militară pentru capturarea lui Nicolas Maduro. Operațiunea „Absolute Resolve” a fost inițiată după ce Statele Unite au desfășurat forțele militare în Caraibe timp de mai multe luni, în urma unor negocieri eșuate cu regimul de la Caracas, referitoare la presupusele transporturi ilegale de droguri în SUA.
Acum, există posibilitatea unui scenariu similar, având în vedere că negocierile cu Teheranul nu par să conducă la rezultatul dorit de administrația Trump – oprirea programului nuclear iranian. Aceasta ridică mai multe întrebări: Asistăm din nou la un act de tipul „Pistolul lui Cehov”? Dacă Donald Trump va da ordinul de atac, cum ar putea decurge un război cu Iranul?
Un prim scenariu ar putea include mai multe lovituri chirurgicale împotriva Iranului. Regimul de la Teheran se confruntă cu o mare opoziție din partea societății civile iraniene. Manifestațiile au fost reprimat brutal la sfârșitul anului trecut și începutul acestui an, ceea ce a dus la o condamnare internațională a regimului și la amenințări de intervenție militară americană. Astfel, atacurile chirurgicale asupra bazelor militare ale Gărzii Revoluționare Islamice și asupra altor structuri ale regimului ar putea slăbi și mai mult puterea de la Teheran.
Statele Unite ar putea, de asemenea, să vizeze zonele de depozitare a rachetelor balistice și programul nuclear al Iranului, similar cu atacurile din vara anului trecut, când facilitățile nucleare de la Fordow, Natanz și Isfahan au fost țintite de bombardierele B-2.
Totuși, acesta este un scenariu optimist. În trecut, sabotajul și atacurile militare asupra acestor instalații au întârziat programul nuclear iranian, fără a-l opri complet. De asemenea, nu este clar dacă un atac asupra structurilor regimului de la Teheran ar putea duce la un colaps al acestuia. Opoziția politică din Iran a fost sistematic eliminată de regimul actual. Intervențiile militare externe au dus rar la tranziții reușite către democrație, exemple fiind Irak și Afganistan.
Un alt scenariu ar putea prevedea o operațiune de decapitare a regimului de la Teheran, similară cu cea aplicată în Venezuela. Totuși, nu este clar ce ar urma după o astfel de operațiune sau dacă ar avea succes. În cazul Venezuelei, capturarea lui Maduro a fost rapidă, însă în Iran, situația ar putea fi mai complicată.
De la Revoluția Islamică din 1979, Ayatollahul îndeplinește rolul de lider suprem al țării, fiind una dintre cele mai bine păzite persoane din Iran. Unitatea specială Ansar Al-Mahdi, parte a Corpului Gărzilor Revoluționare Iraniene, are ca responsabilitate protejarea Ayatollahului. Orice tentativă de capturare a acestuia ar genera o reacție masivă din partea Gărzii Revoluționare Islamice și ar putea conduce la un război local mai amplu, destabilizând regiunea. Capturarea Ayatollahului, chiar și în cazul în care ar avea loc, nu ar garanta o tranziție către democrație.
Al treilea scenariu implică o operațiune militară extinsă. Acesta ar putea include atacuri aeriene chirurgicale, susținute de operațiuni militare la sol. Acest scenariu este cel mai riscant, având potențialul de a conduce la un război prelungit în Iran, similar cu cel din Irak. Potrivit globalfirepower.com, Iranul dispune de a 16-a cea mai puternică armată din lume, cu peste 1 milion de militari, dintre care 610.000 sunt activi, având aproximativ 1.600 de tancuri în stare de luptă, 45.000 de blindate și 100 de avioane de vânătoare. De asemenea, Iranul deține stocuri de rachete utilizate în atacuri împotriva Israelului.
O operațiune terestră, chiar dacă ar avea succes, ar implica costuri ridicate în vieți omenești și ar putea genera instabilitate în regiune. Așa cum demonstrează cazul Irakului, o intervenție militară externă nu garantează o tranziție reușită către democrație. Eliminarea conducerii actuale printr-o astfel de intervenție ar putea duce la haos și incertitudine, afectând piețele globale de petrol și deschizând calea pentru ca elemente mai radicale să ajungă la putere în Teheran. De asemenea, relațiile Statelor Unite cu aliații arabi ar putea fi afectate.
Prin urmare, deși dorința de a schimba conducerea actuală a Iranului este evidentă, în oricare scenariu, aceasta nu garantează o tranziție reușită către democrație și, în unele cazuri, ar putea chiar conduce la o situație mai gravă decât cea existentă.
